Întoarcere în timp… în anii ‘30, atunci când un puternic incendiu a distrus una dintre marile fabrici din Galați!

La începutul lunii septembrie a anului 1931, populația din cartierul Bădălan a trăit clipe de groază atunci când focul izbucnit la fabrica Foresta Română le-a amenințat casele.

În urma incendiului, marea fabrică Foresta, amplasată pe malul Dunării, a fost distrusă, focul pornind din atelierul de fabricat lăzi și propagându-se rapid în întregul imobil, inclusiv la magaziile unde erau depozitate lemne gata fasonate, distrugând şi câteva zeci de vagoane de cherestea aşezate în stive în curtea fabricii.

Presa vremii a relatat incidentul și desfășurarea evenimentelor:

„sirenele vapoarelor din bazinul cherestelelor au început să şuere lung, dând alarma. Pompierii au sosit imediat, dar ajutorul lor n’a putut fi de mare folos, deoarece flăcările izbucneau din toate colţurile fabricei”.

În mai puțin de o oră suprafața fabricii s-a transformat într-o „mare de flăcări”, cu tot sprijinul acordat de echipajele vapoarelor ancorate în faţa Arsenalului Marinei și de marinarii de pe vapoarele greceşti.

De teama unei catastrofe, echipa de pompieri a Arsenalului Marinei, situată în apropiere, a stropit clădirea cu apă pentru „a preîntâmpina vreo nenorocire”. De altfel și Compania de Gaz Aerian, aflată în vecinătate, a luat de la început măsuri de prevedere, pentru a preîntâmpina extinderea incendiului.

Focul, care a durat până dimineața, a distrus depozitele, secţia de gatere, uzina şi atelierele de fasonat lemnul. Stâlpii de telegraf şi de lumină electrică au luat de asemenea foc şi s-au prăbuşit unul după altul.

Fabrica distrusă de incendiu aparținea Forestei de la începutul anilor 20, atunci când preluase acțiunile Societății Göetz. În anul 1923, într-un articol al publicației Argus se menționa faptul că Foresta a devenit „cel mai mare concern forestier din lume”, prin achiziționarea Societății Göetz, care deținea păduri întinse în exploatare și „ferăstraie la Vatra Dornei, Cernăuţi, Galaţi, Comăneşti, Reni, Straja, Isvor, Buzău şi Slănic, afară de cele din Ungaria. Și-a întins activitatea în Bosnia printr’o societate afiliată cu capital iugoslav. În anul 1921 a cumpărat aproape toate acţiunile societăţii pentru industria hârtiei şi lemnului fostă G. Eichler din Piatra Neamţ. Ea ocupă 20000 lucrători.”

Fabrica de cherestea Göetz exista în Galați din anul 1872, conform datelor din lucrarea lui Constantin C. Giurescu în „Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi”, când „s-a înființat prima mare întreprindere care îmbină exploatarea de păduri cu prelucrarea lemnului prin ferăstraie mișcate de puterea aburului, societatea Göetz, sub firma înregistrată «Societatea pentru exploatarea de păduri și ferăstraie cu vapori P. [hilip] & C.[harles] Göetz et Comp. Societatea Göetz a ajuns la acea dată cea mai mare exportatoare de cherestea din țară.

Pentru a ne face o imagine asupra dimensiunilor și alcăturii fabricii distruse de incendiul din 1930, apelăm și la informațiile împărtășite de cercetătorul Tudose Tatu în lucrarea, „Istoria trudită a fabricilor uitate”, în care menționează:

„în anul 1908 fabrica de cherestea Göetz dispunea de o suprafață de 55600 mp între Strada Șalupei, Strada Pescarilor, Strada Fabricii, cu o deschidere mare direct la Dunăre, mal prin care se făcea legătura cu marele depozit de lemne fasonate delimitat de Strada Nordului, Calea Prutului și digul de apărare al orașului dinspre Brateș care ajungea, traversând Calea Prutului, până în Dunăre cam pe locul unde astăzi se află Bazinul Nou care nu exista încă pe atunci. […]

Fabrica propriu-zisă, adică gaterele, era situată pe terenul delimitat de Strada Pescarilor, Strada Fabricii și Strada Basarabiei, stradă care traversa și Arsenalul Marinei, ce delimita și el proprietatea fabricii de cherestea spre vest. Paralel cu fabrica se afla sediul administrativ al societății cu birourile sale. În plus, tot în preajma fabricii se afla secția de pompieri și cantina. Locuințele funcționarilor formau un cartier întreg…”

Urmările incendiului din 1931, care s-au reflectat nu numai asupra cartierului ci și asupra sutelor de lucrători ai fabricii, au fost relatate apoi în presa vremii:

Cum intri în cartierul Bădălan te izbește un miros de case arse. E marea «fabrică de lemne Göetz», aşa cum îi ziceau gălăţenii încă de acum 50 de ani. În trecut, fabrica lucra foarte bine. Sute de lucrători își câştigau la «Göetz» pâinea de toate zilele. Au fost şi zeci de familii de funcţionari, cari își câştigau hrana. S’au construit vile speciale pentru locuinţele funcţionarilor, cantină pentru lucrători, un adevărat orăşel. […]

Propriu zis, marea fabrică de cherestea n’a lucrat de multă vreme. Porţile au fost închise când birourile direcţiunii generale a societăţii s’au mutat la Bucureşti şi sutele de lucrători au fost concediaţi. A lucrat numai fabrica de lăzi pentru împachetatul fructelor orientale. Era vorba ca gaterele – vreo 16 la număr – să fie demontate și trimise în altă fabrică. A venit, însă, incendiul, care a scutit societatea de cheltuieli de transport, de demontare, etc.”

Surse: Tudose Tatu, Istoria trudită a fabricilor uitate, Galaţi, Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, 2008; Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii românești : Din cele mai vechi timpuri până astăzi, București, Ceres, 1975; Tudose Tatu, Marian Filimon, Adrian Pohrib, Industriaşi şi comercianţi gălăţeni, harnici şi de temut : Mărci de fabrică şi comerţ (1890-1940), Galaţi, Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, 2013; Argus, oct. 1923; Universul, sept. 1931.

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.