În anul 1926, apele au pus stăpânire pe întreg Galațiul, în urma unei ploi torențiale care s-a prelungit câteva ore. Efectele s-au văzut în tot orașul, dar cu preponderență în valea orașului, subiectul fiind dezbătut în paginile ziarelor locale:
„o teribilă rupere de nori s’a abătut asupra oraşului nostru, producând panică extraordinară în rândurile populaţiei şi o dezorientare complectă în rândurile edililor noştri cari nu mai prididesc în luarea măsurilor de salvare.”
Și cum măsurile luate împotriva inundațiilor nu și-au atins scopul, locuitorii Galațiului au fost nevoiți să se confrunte cu furia apelor, sau așa cum comenta un ziarist gălățean, „au avut să suporte o adevărată luptă cu valurile furioase cari după ce intrau prin curţi, căutau să pătrundă şi în case”.
După cele câteva ore, atât cât a durat ploaia, șuvoaiele de apă au pătruns pe străzi și în curți, iar în partea centrală a orașului multe dintre pivnițele caselor, magazinelor și hotelurilor au fost inundate. În nordul orașului, puhoaiele de apă au dezgropat pomii, iar pietonii se deplasau cu dificultate, din cauza noroiului sau a surpării unor porțiuni din străzi.
Urgia produsă de forțele naturii, care a durat timp de câteva ore, a fost relatată astfel în presa vremii:
„Şuvoaiele de apă, care veneau cu furie din dealul oraşului au inundat complet str. I. C. Brătianu, Rosetti, Columb, Antachi. Apa a acoperit străzile de la un capăt la celălalt. Cartierul Columb cu str. Tecuci, Silfidelor, Minervei, Smârdan au fost complet inundate.
Mahalaua dinspre partea bazinului nou a fost deasemeni inundată. Pe aci străzile fiind rău întreţinute şi lipsind canalurile de scurgere era şi firesc ca apa să intre şi în case. Pompierii au lucrat la pomparea apei din case şi de pe străzi. În str. Ancorei şi Vezuviului casele au fost complet inundate.
Porţiunea din str. Traian de la farmacia Aburel şi până la farmacia Ţinc era o mare de apă. Cartierul Galații-Noi devenise impracticabil. Nimeni nu putea ieşi din casă. Pe str. Maramureş apa ajunsese la înălţimea gardurilor. Aci circulaţia se face cu ajutorul bărcilor.
Circulaţia tramvaelor pe str. Tecuci a fost sistată. O mare porţiune din piaţeta care desparte str. Rosetti de str. I. C. Brătianu s’a surpat. Sunt temeri ca locuinţele din str. Rosetti să se surpe. Autorităţile, care au fost pretutindeni, au luat măsuri în consecinţă.
Strada Heliade Rădulescu e de asemeni pustiită, în cartierul Bădălan circulaţia se face prin ajutorul bărcilor, albiilor de rufe, scânduri etc.”
După retragerea puhoaielor, efectele furiei apelor au rămas mult timp vizibile în oraș, la tot pasul: stâlpi de telegraf și de electricitate căzuți peste clădiri, conducta de apă potabilă închisă, sute de case inundate.
În același timp, locuitorii din partea nordică a orașului au fost nevoiți să se lupte cu noroiul „înalt până la gleznă”, în vreme ce locurile virane se transformaseră în adevărate zone lacustre:
„în cartierul dinspre malul Brateşului şi şos. Prutului, îţi face impresia că te afli în mijlocul unei insuli. Casele, magaziile, grădinile sunt acoperite de apă. Bărbaţii, femeile şi copiii umblă cu picioarele goale, hainele ridicate şi ducând în spinare ghetele sau pantofii. Interesantă e priveliştea ce ţi-o oferă copiii, cari umblu prin cartier cu albioare. Ai crede că te afli într’un lac veneţian.”
Note: Strada I.C. Brătianu – ulterior str. Spiridon Vrânceanu (cuprinsă între strada Mavromol – Bălcescu și strada Frumoasă – Prelungirea Traian); Strada Rosetti – anterior str. Andrei Bernard, apoi str. Dornei; Strada Antachi, numită apoi str. Lupeni, demolată azi; Strada Minervei, demolată azi; Strada Ancorei, anterior Danielescu, azi demolată; Strada Heliade Rădulescu – astăzi str. Gării
Surse: Universul, an. 44, iun. – iul. 1926; Dimineața, an. 22, iun 1926; Oglinda lumii, 1926.