Întorcându-ne în timp, în Galațiul de acum 90 de ani, aflăm că începutul anului 1933 a venit, la fel ca și în zilele noastre, cu o iarnă ce părea uşoară. Și deși prognoza specialiștilor anunța o iarnă blândă, la mijlocul lunii ianuarie a anului 1933, asupra întregii ţări s-a abătut o iarnă grea.
Palatul Navigației din Galați pe timp de iarnă (anii ’30)
Din ziarul local, Acţiunea, aflăm detalii despre manifestările iernii de acum 90 de ani, prin intermediul articolului intitulat sugestiv „Ger polar la Galaţi şi în Moldova”:
„… În munţii Bucovinei, frigul a atins în noaptea de Miercuri spre Joi cea mai joasă temperatură din ultimii ani la acea regiune : minus 38 de grade. […]
Ieri dimineaţă s-a înregistrat la Galaţi, la ora 5 dimineaţa, -25 grade.
Spre amiază, la ora 11, termometrul a arătat -20 şi -19 grade în diferite puncte ale oraşului. Comparativ cu ceilalţi ani, gerul de ieri este cel mai tare, acum trei ani – când a avut loc o iarnă cu geruri groaznice – temperatura cea mai scăzută a fost în mijlocul lunei Februarie, când frigul a atins aproape -27 de grade.”
Birjar „troienit” de zăpadă
Zăpada şi viscolul căzute în toată ţara au dus la anularea a sute de trenuri, multe rămânând înzăpezite, în timp ce pe Dunăre se anunțau vase blocate, iar numeroase persoane căzuseră victime gerului necruțător, viscolului sau haitelor de lupi. Și tot publicațiile vremii scriau despre urmările zăpezilor căzute în orașul Galați:
„…a troienit şi înfundat toate străzile, împiedicând circulaţia vehiculelor cu tracţiune mecanică. Două zile, tramvaiele, din cauza liniilor înfundate, nu au circulat; cât priveşte autobuzele şi automobilele, acestea şi astăzi, după o săptămână, continuă să meargă cu mare dificultate.
Zăpada pe alocuri stă grămadă în mormane de doi-trei metri.
Pe străzile principale, locuitorii au mai curăţat zăpada din faţa caselor şi a magazinelor aruncând-o în mijlocul drumului, fapt care îngreuiază foarte mult circulaţia. Prin cartierele periferice ale oraşului zăpada continuă să stea troienită atât pe trotuare cât şi pe drum… direcţiunea tramvaielor a curăţit mijlocul străzii unde sunt liniile de tramvai, aruncând zăpada pe trotuare. Cetăţenii, la rândul lor, au svârlit-o înapoi în drum. Şi tot aşa acest joc aproape zilnic spre hazul şi disperarea cetăţenilor şi a uzinelor de tramvai.”
A urmat o perioadă în care zilnic apăreau articole care anunţau „peste zece cazuri de îngheț”, „firele telefonice deranjate”, „orașul a înotat în întuneric”, dar după cum era de așteptat gerul „a adus pe capul celor nenorociți ultima și cea mai grea grijă: lemnul. Bucata de lemn a ajuns o obsesie până și pentru cei cari îl au de bine de rău într-o magazioară” și „niciodată cu toate iernile avute – și am avut atâtea grele – mizeria n-a fost mai neagră”.
„Vreți să economisiți lemne?”, astfel începea o reclamă din paginile ziarelor locale, și continua cu astfel de sfaturi: „aplicați imediat la ferestre și uși cel mai practic șnur (burleți) WI – WU – WA”.
Depozitele de lemne se întreceau și ele în reclame cu produse destinate încălzirii locuinței, precum lemnele sau cocsul de gaz, produs din cărbuni englezești și turcești, „combustibilul cel mai ieftin și cel mai puternic pentru sobe de fontă, de teracotă”.
Surse: Acțiunea, ian. – febr. 1933; Vocea Galaților, ian. – febr. 1933.