Cine a fost Alexandru Moruzi, cel al cărui nume este legat astăzi doar de o scară monumentală și de o stradă din Galați?

Sub o lespede de marmură din biserica comunei Pechea se află rămășițele celui care a fost unul dintre cei mai destoinici primari al Galațiului, Alex D. Moruzi, de la a cărui moarte se împlinesc astăzi, 6 februarie, 145 de ani.

Cine a fost cel al cărui nume îl auzim astăzi, în Galați, doar când vorbim de scara monumentală de pe strada Gării, care îi poartă numele, de strada cu numele său sau de vechea piață Moruzi ?

Importantă personalitate a vieţii publice românești de la sfârşitul secolului al XIXlea, Alexandru D. Moruzi s-a născut la Constantinopol, la 30 martie 1815 și a venit în țară, alături de familie, o dată cu stabilirea acesteia pe moşia Pechea, lăsată moştenire de bunicul său, domnitorul Alexandru Moruzi.

Și-a petrecut o parte a copilăriei la Pechea şi tot aici a revenit la maturitate, după un periplu prin ţările europene, dedicându-se studiului economiei şi problemelor agrare. Pe lângă economie, a fost pasionat de artele frumoase, printre cei portretizaţi în tablourile sale numărându-se Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Magheru şi cea de-a patra soţie (Adela Moruzi, născută Sturdza).

Alexandru D. Moruzi s-a situat în fruntea curentelor reformatoare ale timpului, susţinând în cărțile sale, scrise într-o elegantă limbă franceză, doctrine precum libertatea individuală, libertatea comercială şi inviolabilitatea dreptului de proprietate, încadrându-se în acest fel printre ctitorii ştiinţei economice româneşti din secolul al XIX-lea.

Înflăcărat de ideile revoluţionare ale vremii, a luat parte la evenimentele din 1848, implicându-se apoi şi în viaţa politică a ţării, în Adunarea Electivă a Moldovei, în Comisia Centrală de la Focşani și apoi ca senator şi deputat de Galaţi / Covurlui, fiind un susținător al mișcării unioniste și al domnitorului Al. I. Cuza.

Buna cunoaştere a problemelor economice s-a reflectat în gospodărirea oraşului Galaţi, iniţial în calitate de comisar extraordinar al Guvernului şi apoi ca primar al urbei, în perioada 1871-1874. Astfel, Alexandru D. Moruzi s-a implicat în coordonarea unui plan de modernizare al portului Galați, care la acea vreme ocupa un loc deosebit de important în viaţa economică a ţării. A realizat pentru oraşul Galaţi importante îmbunătăţiri edilitare: pavarea arterelor şi a pieţelor principale, introducerea apei potabile în partea de sus a oraşului, construirea unei terase înalte consolidată cu granit şi protejată de un grilaj de fontă, terasă care oferă și astăzi o privelişte amplă asupra străzii care duce la Gara de Călători (Scara Moruzi), terasă construită după un plan de Anghel Saligny.

Alexandru D. Moruzi vedea în Galaţi un viitor centru comercial al Moldovei şi chiar al întregii ţări, în spiritul acestei idei punând la punct şi cel dintâi plan de sistematizare al oraşului, prin care îşi propunea să transforme Galaţiul într-un oraş cu străzi drepte şi largi, cu pieţe şi grădini publice, un oraş cu adevărat modern pentru acele timpuri. De altfel, activitatea intensă de modernizare a Galaţiului era apreciată şi în presa centrală a vremii, de personalităţi precum poetul şi gazetarul Cezar Bolliac, care o considera un exemplu de urmat chiar pentru capitala ţării sau de medicul Carol Davila care situa Galaţiul la nivelul unui oraş european.

Alexandru D. Moruzi a murit în locuința sa de pe strada Mihai Bravu, în perioada în care primar al Galațiului era Gheorghe Mantu, fiind înmormântat conform dorinţei sale în cripta familiei de la Pechea, alături de părinţii săi, în biserica a cărei construcție a fost inițiată și sprijinită de familia sa.

În necrologul apărut în Vocea Covurluiului se deplângea dispariţia a încă unuia dintre „luptătorii de la 1848”, a unui „spirit liberal, moderat şi luminat”, a principelui care a adus oraşului Galaţi „singurele îmbunătăţiri de care urbea noastră se bucură”.

Viața și opera sa au devenit subiectul unei cărți scrise de renumitul Victor Slăvescu, membru al Academiei Române. Numele său a fost atribuit unei piețe din valea Galațiului, iar un bust de bronz al acestuia, în „mărime naturală, adică 1,05 metri înălţime, de o perfectă asemănare, după fotografiile date” a fost turnat de sculptorul Oscar Späthe în anul 1936, în vremea în care primar era Alexandru Nestor Măcellariu. Bustul a fost instalat pe o latură a noului sediu al Primăriei de la acea vreme (actualul sediu al Regionalei C.F.R. de pe strada Domnească) în anul 1942 de un alt primar, Ghiță Vasiliu. O dată cu venirea comuniştilor, bustul a fost topit, în încercarea de a şterge de pe harta lucrărilor monumentale ale Galaţiului amintirea celui care îşi dedicase o mare parte din viaţă ridicării oraşului de care era atât de legat sufleteşte.

Surse: O. Săndulescu, „Viața și activitatea politică, economică, socială și edilitară a celui mai mare primar al Galațiului, Prințul Alex. D. Moruzi”, în Universul, an. 60, nr. 353, 25 dec. 1943; Camelia Toporaș, Irimia Rocsana, Badea Otilia, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.