De 13 februarie, Ziua Mondială a Radioului, să ne amintim de legătura inginerului Nicolae Caranfil cu evoluția radiodifuziunii din România

Aparatul de radio… Un obiect demodat, care face parte din istorie sau la fel de actual, prin ceea ce reprezintă astăzi. un influent mijloc de informație, de cultură și de divertiment!

Dar știați că de evoluția acestuia în România se leagă și numele unui gălățean?

În perioada interbelică apariția radioului a reprezentat un eveniment cheie pentru evoluția comunicațiilor și pentru transmiterea informațiilor. În România, prima transmisiune radiofonică oficială a avut loc la 1 noiembrie 1928, anterior fiind înființată Societatea de Difuziune Radiofonică și primul post național de radio.

Tot în 1928 a fost înființată Asociația Prietenilor Radiotelefoniei, a fost elaborată Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor și posturilor radioelectrice și realizat un regulament de aplicare a acestei legi, iar în anul 1928 a fost adoptat Statutul Societății de Difuziune Radiotelefonice din România. În ce privește orașul Galați, putem spune că postul de radio era funcțional aici încă din anul 1921.

La eforturile depuse pentru împlinirea acestor realizări pentru istoria radioului românesc a participat și un gălățean, inginerul Nicolae Caranfil, care a fost numit cenzor activ al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România.

Nicolae Caranfil a fost „una dintre cele mai active personalități din conducerea SDR, fiind de altfel și unul dintre cei care au înțeles necesitatea promovării radiodifuziunii în rândurile marii mase a populației”.

Primul obiectiv pe care și l-a propus acesta a a fost „propaganda radiodifuziunei în masele profane”, în scopul promovării beneficiilor pe care radioul îl putea aduce. La realizarea acestui deziderat a contribuit și organizarea la București, în perioada 1-20 septembrie 1929, a Expoziției Internaționale de Radio și de aplicațiuni casnice ale electricității, în scopul încurajării radiofoniei. A fost lansat chiar și un concurs, pentru „cel mai practic, cel mai ieftin și, în consecință, cel mai bun aparat de radio, ce ar conveni publicului românesc”.

Nicolae Caranfil s-a aflat în comitetul de organizare a expoziției, fiind Comisarul expoziției și ocupându-se efectiv de organizarea manifestării.

Expoziția propriu-zisă a avut loc în Parcul Carol din București și s-a deschis la 1 septembrie 1929. În scopul încurajării vizitatorilor din alte orașe ale țării, C.F.R.-ul a acordat o reducere de 50% amatorilor care doreau să se deplaseze în capitală. Printre firmele participante s-au numărat nume mari ale industriei de profil: Philips, Telefunken Berlin, Siemens et Halske.

Gazda expoziției a fost Nicolae Caranfil, care alături de reprezentantul Ligii Apărăriii Naționale, Ștefan Tătărăscu, au prezentat standurile oficialităților.

Expoziția a fost deschisă până pe 20 septembrie 1929, zilnic, între 7 și 12 noaptea, iar pentru cei care doreau să-și achiziționeze un radio, un oficiu al poștei române elibera autorizațiile necesare celor care doreau să intre în posesia unui astfel de aparat. Succesul expoziției a determinat extinderea perioadei de desfășurare a evenimentului, acesta încheindu-se pe 29 septembrie.

Capacităţile de bun organizator ale lui Nicolae Caranfil, în calitate de organizator al Expoziției Internaţionale de Radio din Parcul Carol din Bucureşti au fost remarcate și în presa vremii:

Organizatorii expoziției din Parcul Carol, cari au chemat străinii să ne cunoască și să ne aprecieze, ne-au oferit o satisfacție deplină. Nu numai că au reunit dintr’o manifestare impozantă, tot ceea ce știința și arta radiofonică au creiat, dar au reuşit să prezinte lucruri excelente, de la arhitectura pavilioanelor până la cel mai mic amănunt technic de interior. Expoziția a fost aranjată cu pricepere, cu inteligenţă, cu gust și cu artă. Se cuvine să însemnăm cuvinte de omagiu pentru neobosiții organizatori: inginerul N. Caranfil comisarul general, un om care îmbină energia cu eleganţa, Ștefan Tătărescu, căpitan Gudju, pentru «Liga Apărării Naționale», pentru Societatea de radiodifuziune şi pentru oficialitate.

Născut în Galați, pe 28 noiembrie 1893, absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1911), Nicolae Carnfil a fost primul preşedinte al Consiliului Superior al Transporturilor şi Tarifelor și preşedinte al Secţiei Lucrări Publice a Institutului Social Român. A fost un sportiv pasionat, remarcându-se prin pasiunea pentru scrimă şi iahting. Campion naţional la scrimă, în mai multe rânduri, a făcut parte din delegaţia României de la Olimpiada de la Amsterdam din 1928, ca membru al echipei de scrimă. La această olimpiadă, România a participat pentru prima dată la proba de scrimă, din echipă făcând parte şi fratele său, George G. Caranfil.

Redactor al publicaţiei Buletin Nautic al Yacht Clubului Regal Român, membru fondator şi preşedinte al Societăţii Sportive „Metropola”, membru în numeroase organizații profesionale și sportive, Nicolae Caranfil a fost distins cu: Medalia „Virtutea Aeronautică”, clasa a III-a (1936), Ordinul „Meritul Cultural pentru Sport” (1937), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, clasa a II-a, pentru sport (1938), Ordinul „Coroana României” (1939), Ordinul „Meritul Cultural pentru Sport” în grad de Ofițer (1943).

A murit în S.U.A., la New York, pe 22 aprilie 1978, acolo unde se refugiase cu familia în 1944.

Surse: „Expoziția Internațională de Radio din Parcul Carol : Câteva aspecte”, în Realitatea ilustrată, an. 3, nr. 38, 14 sept. 1929, p. 13; Camelia Toporaș, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea, Oameni în memoria Galațiului : aniversări 2018-2019, Galați, Axis Libri, 2019.