Într-o zi de sâmbătă, pe 31 ianuarie 1942, murea, în locuința sa din str. Logofăt Tăutu, la vârsta de 83 de ani, avocatul Mihail G. Orleanu, care de-a lungul vieții sale ocupase importante funcții, atât în conducerea țării, cât și a județului și orașului Galați.
Născut pe 20 oct. 1859 la Focșani, Vrancea, fiu al avocatului și primarului Focșaniului, Gheorghe Orleanu, Mihail Orleanu a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași (1876) și apoi studii de drept la Paris, acolo unde a obținut doctoratul în anul 1881. La începutul carierei de magistrat, a ocupat funcția de procuror la tribunalele din Iași și din București, apoi pe cea de președinte de tribunal la Dorohoi și la Râmnicu Sărat.
În martie 1887 se stabilește la Galați, în calitate de procuror pe lângă Curtea de Apel, pentru ca în 1889 să renunțe la această funcție. Intră în baroul de Covurlui și își începe activitatea politică, în calitate de reprezentant al Partidul Național Liberal, fiind ales de mai multe ori în calitatea de deputat de Covurlui, începând cu anul 1895.
Mihail Orleanu (imagine din colecția Muzeului Național de Istorie a României)
Cum îl percepeau conlocuitorii săi gălățeni pe Mihail Orleanu, cel care a ocupat funcția de primar al Galațiului în două rânduri (nov. 1898 – iun. 1899, febr. 1901 – nov. 1902), aflăm dintr-un portret conturat în presa locală a sfârșitului de secol XIX:
Advocat din cei mai distinşi din ţară, orator cald şi logic, el a cucerit repede simpatia orăşenilor şi conjudeţenilor noştri.
În Cameră Orleanu este apreciat după adevărata sa valoare. El a interpelat guvernul în privinţa îmbunătăţirilor ce sunt de adus Galaţilor, iar in sesiunea aceasta a fost raportorul bugetului căilor ferate, cu care ocaziune a zdrobit, prin elocvenţa sa, atacurile ce se aduceau de catre oposiţia înverşunată şi pătimaşă ministrului lucrărilor publice.
Semne particulare : mărunt la statură, în vârstă cam de 37-38 de ani, studiază şi lucrează mult, urând petrecerile şi zgomotul. În schimb însă, ia totdeauna parte la toate consfătuirile de partid şi, din când în când, merge la teatru când joacă o trupă bună.
Mihail Orleanu s-a numărat printre cei aleși să facă parte din primul Parlament al României Mari, în anul 1919. A fost membru în Adunarea Deputaților, din partea jud. Covurlui, în mai multe rânduri (1895-1899, 1901-1905, 1907-1911, 1919, 1922, 1926, 1927) și senator de Covurlui (1911-1912, 1927), precum și preşedinte al Adunării Deputaţilor (6 apr. 1922 – 27 mar. 1926), începuturile mandatului său fiind marcat de dezbaterile privind adoptarea noii Constituţii.
A ocupat și alte funcții importante în fruntea țării, printre care: Ministru al Industriei şi Comerţului (1 nov. 1909 – 28 dec. 1910), în guvernul Brătianu, dovedindu-se un fervent susţinător al industrializării ţării. A întocmit, în anul 1909, Legea privind reglementarea dreptului de asociere (de sindicalizare) şi a dreptului la grevă pentru salariaţii statului (cunoscută sub numele de „Legea Orleanu” sau „legea scelerată”). A militat pentru revizuirea Constituției prin introducerea votului universal și pentru exproprierea pentru utilitate națională, deși era unul din marii proprietari rurali. Într-un celebru discurs, la Iași, în 1917, s-a bucurat de înfăptuirea marii sale dorințe: exproprierea latifundiilor și împroprietărirea sătenilor.
Discursul lui Mihail Orleanu în fața Suveranilor (imagine din colecția Direcţiei Arhive Naţionale Istorice Centrale)
A participat la importante momente din istoria monarhiei românești: încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria (1922) și întrunirea Consiliului de Coroană de la Sinaia, acolo unde s-a dezbătut decizia principelui Carol de a renunţa la tronul României (31 dec. 1925).
În calitate de Președinte al Camerei Deputaților a participat la ceremonia încoronării, la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922 a regelui Ferdinand și a reginei Maria ca regi ai României Mari.
După serviciul religios oficiat la Catedrala Încoronării din Alba Iulia, ceremonia s-a desfășurat mai departe în curtea catedralei, în fața poporului, acolo unde regele Ferdinand şi regina Maria, însoţiţi de mitropoliţi, de preşedinţii celor două Camere, care purtau în mâinile lor coroanele regale, şi de ofiţerii cu hlamidele, au urcat pe estrada special amenajată pentru Încoronare. Mihail Orleanu, în calitate de președinte al Adunării Deputaților, a prezentat coroana Reginei Maria. Despre ceremonie ne povestește și istoricul focșănean Horia Dumitrescu:
În momentul în care corul Societăţii Carmen a intonat „Vrednic este”, mitropolitul primat dr. Elie Miron Cristea i-a încredinţat lui Mihail Pherekyde, preşedintele Senatului, Coroana de oţel a Regelui şi pe aceea de aur a Reginei lui Mihail G. Orleanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.
Mihail Orleanu prezentând coroana Reginei Maria
La ora 11, când în întreaga Românie au bătut clopotele bisericilor, iar la Alba Iulia au răsunat cele 101 lovituri de tun, Regele a luat coroana de la Mihail Pherekyde şi, după obiceiul napoleonian, introdus la noi de Regele Carol I, şi-a aşezat-o singur pe cap. Regele a luat apoi coroana de aur din mâinile preşedintelui Camerei Deputaţilor, focşăneanul Mihail G. Orleanu, şi a pus-o pe capul Reginei, care a îngenuncheat în faţa sa. Regele a ridicat-o şi a sărutat-o pe frunte”.
Urarea cu care Mihail G. Orleanu a încheiat alocuţiunea adresată Reginei a fost apreciată de presa vremii ca fiind „cea mai sinceră dintre urări”. Iată finalul ei: ,,Să dea Dumnezeu ca la Vatra Ţărei Româneşti norocul să-şi aleagă pentru totdeauna lăcaşul. Iar Vouă, Sire şi Doamnă, vă urez ca drumul Vostru tot înainte să Vă fie smălţat cu flori”.
Pentru meritele sale a fost distins, printre altele, cu marele cordon al Ordinului „Steaua României” și cravata de Comandor a ordinului Casei de Hohenzollern.
Căsătorit cu Valentina Gheorghiadi, Mihail Orleanu a avut patru copii: Gheorghe (1900-1945), necăsătorit; Mihai (1910-1987), doctor în drept la Paris, necăsătorit; Valentina (1901-1994), soţia economistului şi omului politic Victor Slăvescu; Maria-Eliza (1905-1977), căsătorită mai întâi cu Dumitru Juvara (mort în 1928, fratele chirurgului Ion Juvara) şi apoi cu Alexandru Ghyka, strănepot direct al domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1849-1856).
Ceremonia de înmormântare a lui Mihail Orleanu, la Cimitirul Eternitatea din Galați, a avut loc pe 5 februarie 1942, prilej cu care o delegație de ofițeri superiori din garnizoana Galați a depus o coroană de flori din partea M.S. Regelui Mihai I.
(C. Toporaș)
Conform dorinței exprimate în testamentul dispărutului, înmormântarea avocatului gălățean a fost simplă, fără onoruri și discursuri de prisos. Printre cei care au participat la trista ceremonie, alături de familie și de ginerele său Victor Slăvescu, de prieteni și de autorități locale, s-a numărat și primarul municipiului Galați de la acea vreme, avocatul Ghiță Vasiliu, reprezentanți ai magistraturii și baroului gălățean.
Pe crucea ce poartă numele lui Mihail Orleanu și al ginerelui său, Alexandru Ghyka (d. 15 apr. 1982, Galați), aflată pe cavoul din Cimitirul Eternitatea din Galați, în locul fotografiei dispărutului se află o imagine a blazonului familiei Ghyka, blazon ce se găsește și pe monumentul cavoului familiei Ghyka din La-Mée-sur-Seine, Franța.
Același cavou din Galați adăpostește și rămășițele fiicei sale, Maria-Eliza, soția avocatului Alexandru Ghyka.
Surse: Voința Galaților, an. 3, nr. 2, 9 ian 1898; Universul, an. 59, nr. 32, 3 febr. 1942; Site-ul familiei Ghyka, citat 19 februarie 2023, disponibil în Internet: http://www.ghika.net/_ro/blasons_ro.htm; Horia Dumitrescu, „Încoronarea, filmul unei zile istorice”, în Q Magazine, 15 oct. 2022, https://www.qmagazine.ro/filmul-unei-zile-istorice/; Ciprian, Dumitru, „Mihail G. Orleanu, focșăneanul care a prezentat coroana Reginei Maria la încoronarea de la Alba Iulia”, în Monitorul de Vrancea, 14 oct. 2022; https://incoronarea1922.ro/incoronarea-de-la-alba-iulia/; Imagine de la încoronare din arhiva Direcţiei Arhive Naţionale Istorice Centrale (D.A.N.I.C.).