„Păziţi-vă! Gripa face ravagii!” anunțau ziarele de acum aproape un secol. Anotimpul rece aducea aceeași amenințare ca și astăzi, iar unul dintre remediile folosite și astăzi, „cel mai bun remediu casnic pentru fricţiune”, era binecunoscutul Carmol”, remediu la îndemâna oricui în orice farmacie sau drogherie şi care, se pare, avea mult mai multe recomandări decât astăzi: „nu doar fereşte dar poate fi utilizat cu succes contra reumatismului, colicilor, leşinurilor, durerilor de cap, durerilor de dinţi”.
Într-o scurtă incursiune prin paginile publicaţiilor ce apăreau în anii ’30, descoperim că acest remediu era intens popularizat, efectele sale fiind rapide şi sigure:
„Primul lucru, pe care trebue să-l facă omul când simte cea mai mică urmă de răceală, este o fricţiune cu Carmol. Carmolul este o fricţiune tare, care scoate răceala din corp şi-l înviorează, mărindu-i astfel rezistenţa în faţa microbilor. El are în compoziţie esenţe balsamice, care sunt binefăcătoare pentru corpul înbolnăvit”.
„Carmolul… alcool de 66 grade şi sucuri naturale, atrase din numeroase plante balsamice. Aceste sucuri au diferite scopuri; unele au menirea să aline durerile, altele să scadă febra, altele, în sfârşit, să pună sângele în mişcare”.
„Preparat lichid, cu care se fac fricţiuni uşoare de mai multe ori pe zi, în partea dureroasă a corpului, oricât de întinsă ar fi aceasta. După fricţiune se acoperă locul cu flanelă sau cu vată şi se leagă cu o faşe, un tulpan sau un brâu…”.
Pe parcursul anotimpului rece, dar și în afara acestuia, în paginile ziarelor naționale și locale, una dintre cele mai întâlnite reclame era cea pentru Carmol – „mijlocul cel mai sigur pentru a întreţine corpul sănătos, vioiu şi puternic, de a putea lupta contra bolilor… printr-o fricţionare zilnică a corpului”, mai ales că proveniența minunatului preparat era demnă de luat în seamă:
„Se vede limpede că orice cauză ar avea răceala, îşi găseşte leac într-o fricţiune cu Carmol. Compoziţia minunată a Carmolului este datorită călugărilor Carmeliţi, dela cari a luat şi numele. Această compoziţie este unică şi nu a putut fi încă imitată de nimeni. Astfel se explică faptul că cel care a întrebuinţat odată Carmol, nu mai întrebuinţează toată viaţa altceva decât Carmol. Având în vedere toate aceste calităţi, sticluţa de Carmol nu trebue să lipsească din casa omului care vrea să combată şi să prevină boala”.
Bineînțeles că din finalul unui astfel de articol nu trebuie să lipsească și o listă de recomandare a farmaciilor gălățene de la început de secol XIX de unde acest preparat putea fi cumpărat!
