Din poveștile Eternității (8) : o familie din trecutul Galațiului și unul dintre mormintele ce va dispare din cimitirul inclus pe harta turistică a Europei

Familia Polimeris, de origine elenă, s-a numărat printre acele familii de vază din Galați ai cărei membri s-au bucurat de prestigiu în comerțul gălățean de la sfârșitul secolului XIX și început de secol XX.

Negustor cu o veche tradiție în orașul de la Dunăre, Haralamb Polimeris s-a născut în anul 1859, în Kefalonia, Grecia, venind ulterior în România și stabilindu-se în Galați, unde a întemeiat o firmă de măcelărie, care a rezistat inclusiv în perioada Primului Război Mondial.

A cunoscut-o la Galați pe viitoarea sa soție, Elisa (Elisabeta), născută în anul 1870, fiica unui inginer bavarez, Landhammer, venit în orașul de la Dunăre pentru a construi drumuri.

Cei doi soți și-au întemeiat căsnicia la Galați, acolo unde Haralamb Polimeris a primit cetățenia română și a devenit un membru de vază al Comunității Elene, numele său apărând printre candidații care au participat la alegerile pentru comitetul de conducere al comunității, din 17 februarie 1935.

Cei doi soți au avut 12 copii (Afrodita, Evanghelos/Petru, Mariana, Iannis, Eftmia, Nikos, Fotis, Gerasimos, Spiridon, George, Hristos și Ecaterina), așa cum reiese din profilul genealogic al familiei Polimeris. Familia își avea domiciliul pe strada Brăilei nr. 31, în zona centrală a orașului, deci în preajma complexului Potcoava de Aur de astăzi.

În anul 1922, cu câțiva ani înainte de moartea sa (1930), Haralamb Polimeris își transmite afacerea fiilor săi, în anul 1922 firma fiind condusă de Foti Polimeris.

Pe piatra de mormânt din Cimitirul Eternitatea apar doar trei nume, cele ale lui Haralambie și al soției sale Elisa, precum și al fiului lor Hristu, care a murit la doar patru ani (1909-1913).

Foti Polimeris (n. 1900, Galați), „faimosul specialist din Piața Veche”, a continuat tradiția tatălui său, dându-i o strălucire nouă. S-a numărat printre puținii fii de negustori care au preluat afacerea tatălui, în multe cazuri tradiția unei afaceri în acea perioadă fiind pierdută prin lichidarea acesteia de către moștenitori sau prin îndrumarea urmașilor către studii mai înalte, incompatibile cu simplul statut de negustor.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Foti Polimeris a părăsit România, numele său fiind inclus în lista supușilor străini cărora nu li s-a mai aprobat șederea în țară (Universul, nr. 99, 13 apr. 1941). A murit în Brazilia.

În anul 1946, unul dintre membrii familiei făcea încă parte dintre membrii Sindicatului de lucrători și patroni măcelari din Galați, numele Polimeris apărând între participanții la sărbătorirea patronilor acestui sindicat, Sf. Arhangheli Mihail și Gavril.

Spiru (Spiridon) Polimeris, un alt fiu al lui Haralambie Polimeris, s-a născut în anul 1905 (22 februarie) și a urmat calea tatălui în comerțul cu măcelărie, pentru ca ulterior să își găsească propriul drum, prin înființarea unei brutării, faimoasă în Piața Veche a Galațiului (str. Independenței nr. 22).

Și acesta a părăsit România, probabil după naționalizarea din 1948, când acesta apare ca proprietar al unei brutării din Galați, în lista întreprinderilor intrate în proprietatea statului. S-a stabilit în Australia, acolo unde a murit pe 12 dec. 1978.

Gherasim Polimeris (n. 11 apr. 1903, Galați), al cărui domiciliu apare în presa vremii pe str. Brăilei nr. 142, a fost cofetar, profesie pe a continuat-o și după întoarcerea în țara natală a tatălui său, Grecia, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, acolo unde a deschis o cofetărie în Pireu. A murit în anul 1972.

Fratele său, Petru Polimeris, de profesie măcelar, primea cetățenia română în anul 1933:

„D. Petru Polimeri, supus elen de profesiune măcelar, domiciliat în Galați, str. Lăpușneanu No. 51, născut în Galați la data de 27 Iunie 1893, de religie ortodox, stabilit în țară din anul nașterii, a făcut la această comisiune cerere de a i se acorda naționalitatea română, declarând că renunță la cetățenia elenă și la orice supușenie străină.”

Petre Polimeris își desfășura comerțul inclusiv în Piața Independenței/Piața Veche din Galați, unde a avut închiriată, în mai multe rânduri, o gheretă.

Un incendiu la Abatorul Comunal a devastat magazia proprietate a măcelarilor Polimeris, Abagi și Rusu în ianuarie 1935.

Petru Polimeris, cunoscut și sub numele de Evanghelos Polimeris, a murit pe 25 apr. 1940, în Galați.

Ultimul copil al familiei Haralambie și Elisa Polimeris a fost Ecaterina, care în anul 1931 finaliza cursurile Școlii profesionale Negropontes din Galați.

Acestea sunt urmele răspândite în publicațiile vremii și în arhivele genealogice ale familiei gălățene de comercianți Polimeris, nume inscripționat și pe unul dintre mormintele din Cimitirul Eternitatea din Galați, mormânt care se află pe lista locurilor de veci care vor fi reconcesionate în scurt timp, alături de numele altor personalități intrate în istoria orașului Galați, precum generalul Eustațiu Pencovici (ministru de război în guvernul lui Ion Ghica și delegat al României în Comisiunea Europeană a Dunării) și avocatul Simion Hociung, membru al Baroului Galați, primar al Galațiului în anul 1895, senator de Galați.

(C. Toporaș)

Surse: Neamul românesc, an. 28, nr. 245, 12 nov. 1933, p. 2; Universul, nr. 17, 19 ian. 1942, p. 8; Almanahul gălățean Dodu, Galați, Tipografia George Jorică, 1943; Curentul, 12 ian. 1935; Gazeta meseriașilor, an. 30, nr. 514, 14 mart. 1941; Universul, an. 52, nr. 40, 10 febr. 1935; Monitorul Oficial, Partea I, nr. 229, 2 oct. 1948; https://www.geni.com/; https://www.monitoruldegalati.ro/stirea-zilei/zeci-de-galateni-risca-sa-isi-piarda-locurile-de-veci-lista.html