Întoarcere în timp, în Galați : despre instituțiile destinate copiilor săraci sau orfani înființate în perioada interbelică

La începutul secolului XX în Galaţi existau o serie de instituții de binefacere care aveau ca scop ocrotirea copiilor săraci sau orfani.

Astfel, conform volumului „Galaţii”, al publicistului Gheorghe N. Munteanu-Bârlad, exista Orfelinatul Marinei, situat în pavilioanele Diviziei de Dunăre de la Ţiglina, care adăpostea orfani de război ai marinarilor căzuţi pe câmpul de luptă. Acesta era destinat doar băieţilor cu vârsta între 5 şi 10 ani şi era întreţinut pe cheltuiala Diviziei de Dunăre.

Pe strada Beldiman nr. 81 funcţiona, într-o clădire mare cu două etaje, Orfelinatul Comunităţii Israelite. Cele 18 camere adăposteau aproape 70 de orfani de război, băieţi şi fete de diferite vârste, care urmau cursurile şcolilor primare şi secundare.

Din anul 1919, din iniţiativa episcopului Nifon al Dunării de Jos, funcţiona Orfelinatul „Episcopul Nifon”, pe strada Elena Doamna nr. 2. Acesta adăpostea, în anul 1924, în cele 10 camere, 56 de orfani.

În aceeaşi perioadă a fost constituită o societatea al cărui scop era „de a veni efectiv în ajutorul populaţiei din judeţul Covurlui, dornică de a-şi trimite copiii la învăţătură, însă lipsită de mijloace materiale”. În acest sens a fost clădit Căminul Municipal „Dr. C. Anghelescu”, ce purta numele ministrului Instrucțiunii Publice și Cultelor, Constantin C. Angelescu, medic și profesor universitar român, reformator al școlii românești în perioada interbelică. Clădirea era situată pe Strada Doctor Carnabel, fosta stradă a Spitalului, în spatele Băii Comunale colţ cu strada Basarabiei (fosta stradă Virgil Poenaru sau Zimbrului). Destinaţia clădirii a fost schimbată de-a lungul timpului astfel: în anul 1939 adăpostea Şcoala primară de băieţi nr. 4 şi Şcoala primară de fete nr. 2, pentru ca după anul 1950 în clădire să funcţioneze Liceul nr. 4, cu profil sportiv. Grav avariată la cutremurul din martie 1977, clădirea a fost demolată. Astăzi, pe locul ei se află scheletul unei clădiri ce amintește de o instituție simbolică a Galațiului de demult.

O inițiativă referitoare la înființarea unei instituții destinată copiilor fără posibilități materiale a venit, în anul 1925, și din partea lui Cosma Petrovici, episcop al Dunării de Jos între anii 1924-1947, care a înfiinţat un Comitet Central Eparhial, cu scopul de a coordona înfăptuirea unui important proiect filantropic pentru Galați: construirea a două internate pentru „copiii săraci și silitori la învățătură”. Realizarea acestora a fost însă îngreunată de criza financiară din acea perioadă, care a împiedicat strângerea fondurilor necesare. Ulterior, a fost ridicată o clădire destinată acestui scop pe un teren cedat de Primăria Municipiului Galaţi, situat în piaţa Victoriei, perimetru cuprins între străzile Zimbrului (azi Basarabiei), Poșta Veche și Israelită (azi Războieni), „un maidan ce stătea plin de buruieni şi gunoaie”.

Episcopul locotenent Antim Nica, numit în septembrie 1947, după retragerea episcopului Cosma Petrovici, a schimbat destinația clădirii, astfel că în luna martie a anului 1948 a avut loc deschiderea oficială a Orfelinatului Eparhial „Cuvioasa Paraschiva”. Presa vremii sublinia, la data inaugurării:

„Capacitatea de cazare a localului este de 120 ocrotite. În prezent adăpostește 26 orfane recomandate de diferiți parohi și 27 copile primite de la Centrul de Ocrotire al Copiilor din Galați. Orfelinatul este pus sub îngrijirea monahiei Xenia Secăreanu, cu studii superioare și cu experiență în materia conducerii unui orfelinat, ajutată de alte 8 călugărițe și surori. Întreținerea orfelinatului este asigurată prin colecte în parohii.”

Antim Nica, arhiepiscop

La doar câteva luni de la inaugurare, în octombrie 1948, datorită schimbărilor survenite după al Doilea Război Mondial, clădirea orfelinatului a fost transformată în spital de campanie. După război, arhiepiscopul Antim Nica a redeschis aşezământul, dar tot pentru scurt timp, intervenția regimului comunist aducând confiscarea clădirii, căreia i s-au dat alte utilităţi: sediu al îmbunătăţirilor funciare, institut de proiectări, iar apoi, între anii 1968 şi 1997, sediu al Tribunalului Galaţi.

La sfârșitul anului 1997, sediul Tribunalului Galaţi a fost retrocedat Episcopiei Dunării de Jos, care i-a redat destinația inițială, fiind luate o serie de măsuri de reorganizare și de reamenajare ale clădirii, care să asigure condițiile necesare pentru ocrotirea, îngrijirea şi educaţia copiilor săraci, orfani și silitori la învăţătură. În toamna anului 2000, în prezenţa Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, a Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Preafericitului Daniel, care la vremea aceea era Mitropolit al Moldovei, a Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos, a autorităţilor locale și a numeroși preoţi şi credincioşi gălățeni a avut loc sfințirea și deschiderea oficială a Orfelinatului Eparhial, pus sub ocrotirea spirituală a Sfântului Vasile cel Mare.

Astăzi, așezământul asigură o serie de servicii precum asistență socială, găzduire, educație, socializare, petrecere a timpului liber, reintegrare familială și comunitară, prin grija personalului angajat, a voluntarilor și a maicilor din cadrul Mănăstirii „Sf. Vasile cel Mare” aflată în aceeași incintă.

Surse: Curentul, 15 sept. 1938; Telegraful Român, 8 aug. 1948; Gheorghe N. Munteanu-Bârlad, Galaţii, Galaţi, Editura Autorului, 1927; Ajută-ți aproapele! : Credință, liturghie, filantropie în Arhiepiscopia Dunării de Jos, [Galați], Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2011; Asociația Filantropică Creștin-Ortodoxă „Sfântul Vasile cel Mare”, citat 31 martie 2023, disponibil în Internet: https://asociatiasfantulvasile.ro/; Centrul rezidențial de fete „Sfântul Vasile cel Mare”, citat 31 martie 2023, disponibil în Internet: http://social-filantropic.patriarhia.ro/centrul-rezidential-de-fete-sfantul-vasile-cel-mare–112.html