Din poveștile Eternității (9) : Cine a fost generalul Ioan Eustațiu Pencovici, al cărui mormânt ar putea dispărea în uitare

Ministru de război, şef de stat major al Corpului II Armată, delegat al României în Comisia Europeană a Dunării cu sediul în Galați, acestea sunt doar câteva dintre funcțiile pe care le-a deținut generalul Ioan Eustațiu Pencovici, ofițer al Ordinelor „Steaua României” și „Coroana României”, comandor al ordinelor „Steaua României”, „Osmania” și „Sf. Ana”, ofițer al Legiunii de Onoare și al Ordinului englez „Victoria”, cel al cărui nume se află astăzi pe lista locurilor de veci din Cimitirul Eternitatea, amenințate să dispară definitiv din circuitul istoric al cimitirului gălățean.

Ioan Pencovici s-a născut pe 15 iunie 1836 la București, unde a urmat cursurile școlii militare, pe care a absolvit-o în anul 1856, cu gradul de sublocotenent, fiind încorporat în Regimentul 3 Infanterie. A avansat rapid în rândurile armatei române, remarcându-se prin calitățile de bun diplomat și prin patriotismul cu care și-a făcut datoria pe parcursul carierei militare, respectiv: locotenent la Statul Major general (1860), aghiotant al Ministerului de Război (1861), căpitan la Statul Major general (1862), șef de birou la Ministerul de Război, maior (1864), locotenent-colonel și auditor general în justiția militară (1867), colonel (1870), ministru de război (1870), director al școlii militare din capitală (1870-1872), comandant al Regimentului 7 dorobanți (1875), membru în statul major al Diviziei a IV-a (1876), membru în Comisia permanentă a Consiliului superior (1880), șef al statului major al Diviziei a II-a militară teritorială (1881) și apoi la Divizia a III-a militară teritorială, general de brigadă și comandant al Diviziei a VI-a Infanterie din Focșani, apoi al Diviziei a V-a Infanterie din Buzău (1883).

Generalul Pencovici a fost și autorul unor importante cărți didactice, editate de Ministerul de Război, precum „Cartea scolelor de întîiul grad” (văzută şi adăugită de Vasile Alecsandri), apărută în mai multe ediții (1863, 1866, 1872 sunt doar câteva dintre ele) și „Recrutarea. Explicarea legei. Modeluri. Circulare” (1862). Ediția a doua a manualului scris de Pencovici, apărut în 1862, editată în scopul educației primare a soldaților, deci pentru a-i învăța pe aceștia să scrie și să citească, a fost aprobată și adoptată în oastea română de generalul Ioan E. Florescu și cuprindea poezii despre Ștefan cel Mare, scrise de Vasile Alecsandri în acest scop, precum „Ștefan cel Mare și șoimul” și „Cântecul lui Mihai Viteazul”. Lucrarea avea 116 pagini cu tabele și 6 anexe, fiind alcătuită din patru capitole: Abecedar, Definirea și întrebuințarea celor noă părți ale cuvântului, Aritmetica și Catehism.

Date fiind inteligența și aptitudinile sale, i-au fost încredințate importante misiuni, precum cea de reprezentant al României la serbările jubileului de 60 de ani al Reginei Victoria a Angliei, membru în delegația de delimitare a hotarelor cu Austria, delegat al României în Comisia Europeană a Dunării începând din anul 1879, unde a desfășurat o intensă activitate, reflectată atât în arhivele CED, cât și în arhivele oamenilor politici ai vremii, precum Mihail Kogălniceanu.

Era delegat al Comisiei Europene a Dunării la Galați și în momentul morții sale, în anul 1904, atunci când locul său a fost luat de D. C. Nanu, secretar general al Ministerului de Externe.

La Galați ajunge pentru prima dată în anul 1872, în statul major, unde stă pentru trei ani, ulterior comandând Garnizoana Galaţi (1877-1878).

Au fost vehiculate mai multe variante ale datei morții generalului, dar cea corectă nu este nici cea preluată eronat din Wikipedia și nici cea trecută dintr-o greșeală (întâlnită și în alte cazuri) la baza crucii din Cimitirul Eternitatea din Galați, după cum reiese și din necrologul apărut în ziarul gălățean Tribuna liberală din 5 februarie 1904:

„Întristații Corina Pencovici cu fiii Mihai și Maria; Elena Tănăsescu, Alexandru și Alexandrina Pencovici, Pană Pencovici, Elisa Iacobsohn cu fiii Maria și Vladimir, Grigore și Madelena Jacobson cu fiii; Aneta Pencovici, Maria și Teodor Cincu, Ion, Sofia și Ioana Alexandrescu, August și Josefina Dall’Orso cu fiii Alfons, Edgar și Olga, au durerea de a vă face cunoscut încetarea din viață a prea iubitului lor soț, tată, frate, cumnat, unchi și ginere General Eust. Pencovici, Delegat Român la Comisiunea Europeană a Dunărei, Fost Ministru de Resbel, Mare Cruce a Ordinului Coroana României, Mare Ofițer al Ordinului Steaua României și a mai multor ordine străine, încetat din viață în ziua de 3 februarie 1904, și vă roagă să binevoiți a asista la ceremonia funebră, care va avea loc joi 5 februarie la ora 10 dimineața. Cortegiul funebru va porni de la domiciliul defunctului, strada Holban”.

Mai multe despre impresionantul cortegiu funerar, despre personalitățile care au participat și au trimis mesaje la moartea sa, precum și despre soția generalului, provenită dintr-o familie de vază a Galațiului și despre omul care a fost Eustațiu Pencovici în articolul următor! 

(C. Toporaș)

Surse: https://www.monitoruldegalati.ro/stirea-zilei/zeci-de-galateni-risca-sa-isi-piarda-locurile-de-veci-lista.html; Silviu Hariton, War commemoration in inter-war Romania, Budapest, 2015; Tribuna Liberală, nr. 1002, 5 febr. 1904, p. 3; Calendarul tradițiilor militare, an. 5, 2014, p. 161-174; https://evenimentemuzeale.ro/eveniment-cultural/sunteti-invitati-sa-donati-muzeului-militar-national-regele-ferdinand-i-carti-jurnale-memorii-primul-si-al-doilea-razboi-mondial-scrisori-carti-postale-fotografii-vechi-si-al/; http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Scrisoarea-a-fost-redactata-de-generalul-E-Pencovici–Scrisoare-trimisa-de-generalul-E-Pencovici-comisarul-Romaniei-in-cadrul-Comisiei-Europene-a-Dunarii-lui-Mihail-Kogalniceanu-ministrul-de-externe-al-Romaniei&k=3193D7E7A7EC4A43A91E8B311DEA2090