Despre trupa fanion a Galațiului, Cristal, la 20 de ani de la moartea lui Puiu Crețu

Extras din articolul „Începuturi rock și folk la mila 80” (apărut în revista Axis Libri, an. 15, nr. 57, dec. 2022), ce îi are ca autori pe

 Cornel Stranschi împreună cu (în ordine alfabetică): 

Tatian Anghelescu, Iorgu Caraman, Tiberiu Cazan, Viorel Dan, Vasile Șeicaru, Ioan Vasile:

CRISTAL (1968 – 2003)

De la stânga la dreapta: Aurel Schwartz,Tiberiu Cazan, Vasile Șeicaru, Mobica Lazăr, Dan Toma, Puiu Crețu, Lili Spătaru, Bebe Hoștiuc

Istoria formației Cristal, trupa fanion a Galațiului (și din păcate singura care a reușit un parcurs național), începe undeva pe la mijlocul anilor ʼ60 la… București. Apelez la informațiile dintr-un interviu pe care l-am realizat în anul 1973 pentru revista Centrului Universitar Galați – Orientări:

Puiu Crețu, student la IEFS București, pune bazele unei prime formule. I se alătură colegul său de an, Nicolae Bebe Hoștiuc. Amândoi sunt iubitori de jazz si pop. Puiu era fan Blood, Sweat and Tears, iar Bebe cântase anterior alături de Jancsy Korossy, Johnny Răducanu, Bob Iosifescu și Nelu Marinescu. După absolvirea facultății amândoi ajung în Galați. În anul 1967 Puiu reclădește noul Cristal. I se alătură, normal, prietenul Bebe Hoștiuc. În anul 1968 amândoi vin la Casa de Cultură a Studenților din Galați.

O primă formulă a formație Cristal a fost: Puiu Crețu – clape, Bebe Hoștiuc – chitară, Nicky Niculaș – chitară, Anghel Drăguș – tobe. La bas este cooptat Sandu Pascu. Li se alătură Marcel Stancu (compoziție, chitară armonie, vocal), Vasile Lili Spătaru (flaut, sax tenor) și Vasile Șeicaru (vocal).

Iată cum își aminteste Vasile Șeicaru întâlnirea cu Puiu Crețu:

În 1968, stăteam, în curte, pe o bancă la Casa Studenţilor din Galaţi, numai eu cu gândurile mele şi la un moment dat cineva mă întreabă: „Ce te tăvăleşti pe scenă, mă?… Nu ți-e frică c-o să-ţi rupi gâtu’?” Eu cântam pe atunci cu trupa mea, Atletic, la seri de dans numai pentru studenţi! Când m-am uitat să văd cine îmi vorbeşte aşa şi când l-am văzut lângă mine pe Puiu Creţu, şeful formaţiei Cristal… era să leşin! M-am pierdut rău de tot, abia de m-am adunat de i-am răspuns ceva neinteligibil… El şi-a dat seama că sunt în încurcătură şi mi-a mai spus: „Lasă, mă, că nu-i rău ce faci… vrei să fii solistul meu?” … „Eu?… Păi, eu nu ştiu cum o să cânt cu voi, ca voi…” „Hai, hai în sala de repetiţie să vezi sculele şi trebuie să vină şi trupa la repetiţie, să-i cunoşti!”

Aurel Scwartz, Tiberiu Cazan, Doru Căplescu, Puiu Crețu, Vasile Șeicaru, Lili Spataru, Gheorghe Jackie Marin

În anul 1970 apar și primele rezultate ale prestației trupei Cristal. La Festivalul Național al Artei Studențești de la Timișoara obține 6 premii: Cristal – locul 3 la formații, după Dentes și Cascada, Marcel Stancu – locul 1 la compoziție, Lili Spătaru și Sandu Pascu – locurile 2 la flaut respectiv bas, Vasile Șeicaru – locul 3 voce și nou cooptatei Florentina Mintuță – premiul 1 voce.

După acest succes deosebit trupa trece prin doi ani de căutări și modificări de componență. În acest interval are loc un eveniment mai puțin cunoscut fan-ilor trupei: participarea acesteia, sub numele de Quartetul de jazz al Centrului universitar (CU) Galați, la ediția a 3-a a Festivalului de Jazz de la Ploiești din 1971 (festival care ulterior s-a mutat la Sibiu).  Festivalul a avut loc între 28 și 30 mai, iar un articol din revista Săptămâna prezintă trupele participante și componențele lor. Quartetul de jazz al CU Galaţi a fost alcătuit din Puiu Creţu (orgă), Alex Pascu (chitară bas), Lili Spătaru (flaut), Anghel Drăguş (tobe), cărora li s-a adăugat o voce de excepție: Florentina Mintuţă.

În anul 1972 grupul este înzestrat, prin intermediul Casei de Cultură a Studenților, cu o stație Winston Gigant de 200 W și cu două coloane cu stație Dynacord.

În anul 1973 formația își reîncepe repetițiile în formula: Puiu Crețu – pian, orgă, vocal; Nicolae Hoștiuc – chitară solo; Gheorghe Arcuș – bas; Aurel Schwartz – tobe; vocaliști: Norman Lamwu (originar din Congo – Brazzaville), Vasile Șeicaru, Monica Lazăr (acum Hotin) și Gabi Gheorghiu (acum Vasiliu). Din echipă absentează, motivat, Tiberiu Cazan (ex Grup 17). Acesta fusese contactat de Puiu Crețu din 1972 pentru a se alătura trupei, dar se afla în cele 9 luni de stagiu militar după admiterea la facultate.

În martie 1974 trupa participă la Festivalul Național al Artei Studențești (FNAS) de la București și ocupă locul 1, într-o companie extrem de puternică – Progresiv TM cu Harry Coradini și Ladislau Herdina, Capitol (cu Sandu Arion), Experimental Quartet (cu conservatoriștii Eugen Tunaru – clape, Valentin Farcaș – chitară solo, Nicolae Delioran – tobe). La chitară solo și double six a fost Dan Toma iar Bebe Hoștiuc la bas. Partea vocală a aparținut trioului Vasile, Monica și Gabi. Apare, de asemenea, la percuție, Marian Schwartz, fratele lui Aurel. Sonorizarea si problemele electronice au fost în sarcina lui Paul Susoi, care trebuie considerat membru al trupei și nu personal auxiliar. Din setul de piese interpretate amintesc „O clipă de aur” (a lui Șeicaru), „Aș dori”, „Seara pe lac”.  Urmează concerte în centre universitare și seri de dans la Galați.

În aprilie 1976, în intervalul 23-26, Festivalul Național al Artei Studențești (FNAS) are loc la Galați, iar Cristalul ocupă din nou locul 1, înaintea unor trupe studențești ca Ethos (Iași), Jet (București), Modal Q (Cluj), Diamantele Negre (Petroșani) și Academica (București, formația fraților Romcescu). Alături de alte 6 persoane din centrele universitare, Puiu Crețu a obținut un titlu de laureat pentru activitate îndelungată și rezultate deosebite în mișcarea artistică studențească. Puiu Crețu a obținut și un premiu pentru compoziție, cu piesa „Voroneț”.

Rândul de sus – Gheorghe Marin Jackie, Vasile Lili Spătaru, Doru Căplescu
Rândul de jos – Gheorghe Antistescu, Marian Schwartz, Puiu Crețu, Aurel Schwartz, Tiberiu Cazan

Intervalul 1974-1980 a reprezentat, cred, cea mai bună perioadă a trupei. Pe lângă premiile la FNAS-uri, menționate mai sus, amintesc participarea formației la Cenaclul „Amfiteatrul Artelor” (al revistelor Viața Studențească și Amfiteatru) în perioada 1975-1979 și la Festivalul Mondial al Tineretului de la Havana din 1978, ca membră a delegației României, precum și cea mai lungă prezență estivală a unei formații la Costinești, timp de 12 ani, în perioada 1975-1986.

Pasiunea lui Puiu pentru jazz și pentru formații gen Blood, Sweat &Tears, a făcut ca, încă din 1970, sound-ul grupului să fie unul distinct în peisajul rock autohton. Prin venirea lui Doru Căplescu (trompetă), pachetul de suflători capătă contur, iar piesele au un sunet mai bogat. Ulterior, acest pachet a avut diverse formule, în afara celor mentionați, mai colaborând: Marian Cucu (flaut, sax tenor), Stelian Ionel (trompetă), Vali Băran și Roland Andrei (trombon).

Perioada 1980-2003 (anul plecării la stele a lui Puiu și a încheierii activității Cristal-ului clasic) este marcată de o fluctuație mare de personal, generată de plecări, dar și de drame. În 1980 Vasile Șeicaru pleacă la Cenaclul Flacăra, fiind înlocuit de Gheorghe Antistescu până în 1987. Pleacă la stele Dan Toma și Aurel Schwartz. Sunt cooptați chitariștii Gheorghe (Jackie) Marin (retras și plecat și el la ceruri în 2000) și Marian Gheorghiu (din 1984). La tobe vine Mitel Bratoveanu.  După 1987 fluctuațiile sunt mai intense. Pe o structură de bază compusă din Puiu Crețu, Tiberiu Cazan, Marian Gheorghiu și noul tobar Marcel Bejenaru, formația colaborează, pe intervale mai lungi sau mai scurte cu vocaliștii: Gabi Vasiliu, Sanda Zamfir, Nicoleta Ganea, Rodica Nedelcu, Nikos Moschopoulos, respectiv chitariștii: Gheorghe Vasiliu, Nicu Patoi, Vlad Vedeș, Ciprian Postolache și Gigi Voicu.

În anii ʼ70 aparițiile discografice rock individuale erau destul de rare. Electrecordul a lansat o serie de compilații numită „Formații pop românești” (redenumit „Formații rock” începând cu volumul 4), cu 14 editări în intervalul 1975-1991. Cristal-ul a avut câte o piesă pe primele 4 albume din serie:

  • Nr. 1 – 1975 „O clipă de aur” (Vasile Șeicaru)
  • Nr. 2 – 1976 „Omule” (Tiberiu Cazan)
  • Nr. 3 – 1979 „Limba noastră” (Puiu Crețu / Cicerone Theodorescu)
  • Nr. 4 – 1979 „Obârșii” (Puiu Crețu / Nina Cassian)

A urmat apoi un single în anul 1980 „April”/„Pentru când va fi”, piese pe muzica lui Puiu Crețu și pe texte de Tudor Arghezi si Gheorghe Antistescu. Componența formației pe single a fost: Puiu Crețu – clape, Tiberiu Cazan – bas, Marin Jackie Gheorghe – chitară solo, Marian Schwartz – percuție, Doru Căplescu – trompetă, Lili Spătaru – flaut, sax, Gheorghe Antistescu – vocal.

În 1984 apare singurul album intitulat, simplu, Cristal, cu 10 piese, dintre care compoziții Puiu Crețu – 6 piese, Tiberiu Cazan – 3 piese și Gheorghe Antistescu – 1. Componența trupei a fost: Puiu Crețu – clape, Marian Gheorghiu și Marin Jackie Gheorghe – chitară solo, Tiberiu Cazan – bas, Mitel Bratoveanu – tobe, Roland Andrei – trombon, Marian Cucu – trompetă, Doru Clăpescu – trompetă.

De asemenea, Cristalul mai apare și pe o compilație „Costinești Rock” din 1988, cu piesa lui Tiberiu Cazan, „O rază”, compusă pe o poezie a lui Octavian Goga și care deschidea albumul din 1984.”

Mulțumim domnului Cornel Stranschi, care a redat prin acest material o perioadă importantă din istoria folkului și rockului gălățean.

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.