Ziarul gălățean Vocea Covurluiului împărtășea cititorilor săi, la începutul lunii noiembrie a anului 1877, câteva gânduri despre conferința susținută la Galați de „bardul de la Mircești”, ilustrul Vasile Alecsandri, în scopul caritabil de a susține financiar spitalul construit în beneficiul soldaților români răniți.
În debutul conferinței, Alecsandri a subliniat importanța Galațiului, numindu-l „pragul Moldovei”, și și-a exprimat recunoștința față de cei doi mari oameni care au contribuit la dezvoltarea orașului: Cuza Vodă și Costache Negri.
În continuare, pe parcursul conferinței, Vasile Alecsandri a vorbit despre trăsăturile și calitățile poporului român și despre rolul armatei, presărând și câteva anecdote amuzante despre „curcani”, porecla dată dorobanților români în Războiul de Independență, datorată penei de curcan pe care o purtau la căciulă. Aceste detalii au adus zâmbete în sala de conferință și au creat o atmosferă destinsă printre cei prezenți, care au beneficiat de o lectură, în interpretarea autorului, din creațiile sale literare, precum „Dumbrava Roșie” și „Dan, căpitan de plai”.
Accentuând rolul pe care Costache Negri l-a avut, ca sursă de inspirație, în poeziile sale, Vasile Alecsandri a împărtășit un episod din viața marelui om politic, povestind despre rolul pe care l-a avut acesta, ca agent al României la Constantinopol. În timpul unor discuții între reprezentanții marilor puteri despre soarta României, Negri a fost invitat să-și exprime părerea cu privire la unire și la gândurile românilor în legătură cu acest act. Atunci Negri a declarat ferm: „Dacă până mâine, la ora 10, nu veți acorda unirea, la ora 12 românii o vor proclama la București!”
Declarația i-a lăsat pe toți cei prezenți, inclusiv pe Ali-pașa, uimiți și îngroziți. A doua zi, Ali-pașa a anunțat că problema unirii fusese rezolvată în cadrul conferinței, iar lui C. Negri i-a declarat: „Unirea este opera ta!”
Conferința susținută de Vasile Alecsandri la Galați a făcut parte dintr-un turneu mai amplu, în mai multe orașe ale țării, și a rămas pentru multă vreme în amintirea gălățenilor.
Surse: Vocea Covurluiului, an. 5, oct. – nov. 1877.