Pe aleea centrală a Cimitirului Eternitatea, pe partea stângă, nu departe de intrare, se află un loc de veci care iese în evidență prin îngerul plasat pe coloana funerară a monumentului. Este locul de veci pentru o parte a familiei Gamulea, nume care a fost și este și astăzi purtat de o stradă din zona centrului vechi a orașului Galați.
Pe monumentul funerar sunt gravate trei nume: în partea de sus, Rahila Gamulea, decedată la vârsta de 85 de ani, pe 3 septembrie 1881, a cărei fotografie lipsește din medalionul central, apoi Nicolae Gamulea (1800-1897), soțul acesteia, urmat de Gheorghe N. Gamulea (1844-1909), fiul celor doi, cel care a fost pentru o perioadă de timp primar al orașului Galați.
Gheorghe (George) N. Gamulea, viitorul magistrat și avocat gălățean, era bucureștean la origine. A urmat cursurile Gimnaziului Românesc din Braşov, apoi studii secundare în capitală, angajându-se în Ministerul de Finanțe. Și-a completat studiile la Academia din Geneva, unde și-a susținut doctoratul în drept (1872).
Până a ajunge în Galați, George Gamulea a activat, începând cu anul 1868, ca procuror la Caracal, apoi la Râmnicu-Sărat. Din anul 1872 a fost înscris în Baroul din Fălticeni, acolo unde a fost avocat al Statului. A fost deputat de Suceava în două rânduri, prima dată în anul 1876, ajungând și în funcția de primar al Fălticeniului.
Galațiul a fost orașul în care Gheorghe Gamulea s-a stabilit ulterior și unde a rămas până la moarte, ocupând funcția de prim-președinte a Tribunalului Covurlui. A intrat în rândurile Baroului de Covurlui în anul 1879, devenind avocat al Statului. În anul 1882 era avocat al comunei Galați, participând la importante procese pe care Galațiul le avea la acea vreme. Începând din anul 1884 a fost, pentru câțiva ani, consilier județean de Covurlui.
Gheorghe Gamulea s-a stabilit definitiv cu familia în Galați în anul 1886, pe când avea 42 de ani, cumpărând o casă pe strada care îi va purta ulterior numele, dar care la acea vreme se numea strada Banu Mărăcine. Casa se afla pe colțul cu strada Ovidenia, după cum reiese și din anunțul publicat în presa locală gălățeană:
„George N. Gamulea, avocat, are onoarea a înștiința clientela sa că de la 26 octombrie (1887) și-a strămutat locuința în casele sale din strada Ovidenia care până acum fusese ocupate de Dl Arhitect Schumann în colțul stradei vis-a-vis de casele D-lui Andrei Panaitescu, fost perceptor. Orele de consultațiune sunt ca și mai înainte: dimineața, de la 7 până la 10 jumate, seara de la 5 până la 7”.
Gheorghe Gamulea
În anul 1901, Gheorghe Gamulea este ales senator de Covurlui, alături de istoricul Vasile Alexandrescu Urechia. Deputat din partea Galațiului în mai multe legislaturi, a fost implicat în politica locală și națională, fiind apreciat la nivel național de Ion C. Brătianu, președintele Partidului Liberal-Național de la acea vreme, rămânând statornic în rândurile aceluiași partid de la înscriere, în tinerețea sa, până la moarte. Alături de profesorul Ion Cotescu, a înființat, în anul 1887, ziarul gălăţean „Dunărea de Jos”, organ al Partidului Liberal-Național, care a apărut în perioada 24 mart. 1887 – 8 febr. 1896.
„Figură senină, inimă bună, temperament cu desăvârșire cinstit, cu o bună-voință fără margini pentru orice operă de interes general”, Gheorghe N. Gamulea era iubit de comunitatea locală, ceea ce a făcut să fie ales în funcția de primar al Galaţiului, pe care a ocupat-o din 1 aprilie 1907 până la moartea sa prematură, calitate în care și-a adus contribuția la buna guvernare a orașului, în perioada în care orașul găzduia nu mai puțin de 14 consulate.
Familia Gheorghe Gamulea
Despre circumstanțele morții sale, din ianuarie 1909, aflăm din presa locală și națională din acea perioadă. Gheorghe N. Gamulea tocmai se pregătea să plece la București, pentru a participa la congresul partidului liberal-național, în ciuda faptului că în ultima perioadă avusese unele probleme de sănătate. Sâmbătă seara, în data de 10 ianuarie, se îndrepta în trăsura sa spre Gara de Călători din Galați, când un mic accident, cu unul dintre caii trăsurii în care se afla, l-a speriat, agravându-i boala de inimă:
„Stătea în picioare lângă sobă, răsuflând greu, luându-și pastilele care preveneau atacul și căutând să ridice brațele în sus. Întâi i se părea că va reveni, dar după 10 minute de luptă sfârși prin a spune cu convingere: Nu, niciodată n-am fost în această stare. Să știți că acesta e sfârșitul sigur. Să vie băiatul”, referindu-se la fiul său cel mai mic, soldat în batalionul de cetate.
În ciuda îngrijirilor venite din partea doctorilor, Gh. Gamulea s-a stins în sala de așteptare, pe 10 ianuarie, „în momentul când trenul cu care voise să plece, șuera de plecare”. În presa locală și centrală au apărut numeroase articole care anunțau „Moartea primarului din Galați”, în oraș fiind arborate drapele de doliu la primărie, la partid și la cercul avocaților.
Depus la Catedrala „Sf. Nicolae” din Galați, a fost înmormântat câteva zile mai târziu, pe 14 ianuarie. Un număr foarte mare de gălățeni și reprezentanți ai capitalei au participat la înmormântare.
În cotidianul Dimineața, din 14 ian. 1909, a fost publicată telegrama trimisă de șeful partidului, Ionel Brătianu: „Cu adâncă părere de rău aflu încetarea din viață a bunului nostru amic Gamulea. Dimpreună cu d-voastră plâng pierderea unui vechi și statornic colaborator politic”.
Gheorghe Gamulea în ultimii ani de viață
Despre înmormântare aflăm mai multe din presa vremii:
„Peste 30 de coroane de flori, de la prieteni, oficialități se aflau în fața bisericii. Slujba a fost oficiată de episcopul Pimen, cel care a fost și primul care a luat cuvântul la finalul slujbei, lăudând calitățile de părinte, administrator și om a decedatului. Au mai vorbit din partea administrației locale, a partidelor liberal și conservator democrat, precum și din partea baroului. Toți au lăudat marile merite ale celui ce a fost părintele comunei noastre”.
Cortegiul a fost format din carul funebru, înaintea căruia mergeau elevii de la diferite școli și coroanele purtate, un dric cu restul coroanelor, perna cu decorațiile defunctului, clerul și carul funebru, apoi membrii familiei și participanții la ceremonie. La biserică au fost date onorurile militare de către o companie din batalionul de vânători.
După moartea primarului Gamulea, în urma întrunirii consiliului comunal Galați, s-a luat hotărârea, în unanimitate, ca semn de omagiu pentru fostul primar Gamulea, ca strada Banu Mărăcine, pe care locuia acesta, situată între străzile Domnească și Cuza, să primească numele de Gheorghe N. Gamulea.
În anii ‘60, numele străzii a fost schimbat în Pavel Tcacenco, apoi în strada Avântului. După 1990, străzii pe care a locuit primarul Gheorghe N. Gamulea îi este atribuit numele fiului acestuia, Nicolae Gh. Gamulea, de asemenea avocat, viceprimar al Galațiului în perioada 1934-1936.
(C. Toporaș)
Surse: Dimineața, an. 6, nr. 1761, 13 ian. 1909, p. 1; Dimineața, an. 6, nr. 1762, 14 ian. 1909, p. 2; Universul, 13 ian. 1909; Dunărea de Jos, 24 ian. 1909; România liberă, an. 6, nr. 1495, 15 iun. 1882; L’Indépendance Roumaine, an. 25, nr. 7411, 11 mart. 1901, p. 1