Printre mormintele din zona catolică a Cimitirului Eternitatea se află un monument funerar care își păstrează, discret, sobrietatea și pe care se mai poate distinge încă inscripția „Familia Rhein”. Patru membri ai acestei familii și-au aflat locul de veci în cimitirul gălățean:
Charlotta Rhein (4 sept 1865 – 18 nov. 1942)
Angela Rhein ( – 1959)
Carol Rhein – farmacist (sept. 1849 – 4 aug. 1919)
Erich C. Rhein ( – 1965)
Cel care a ales să își treacă alături de nume și calitatea de farmacist, Carol Rhein, a fost într-adevăr cunoscut, atât în meseria pe care a practicat-o, cât și în cea de comerciant al Galațiului.
Despre el aflăm din „Date asupra înființărei Farmaciilor în România” din anul 1904, faptul că era licențiat în farmacie din 5 ianuarie 1874 și că a deschis „o a șasea farmacie în orașul Galați”. Potrivit reclamelor din anii 1880, farmacia sa era printre puținele desemnată să comercializeze veritabila „apă amară”, „Franz Josef Bitterquelle”, folosită îndeosebi pentru „bolile stomacului”.
Dar mult mai cunoscut a devenit acesta prin fabrica pe care a înființat-o în Galați, acolo unde știm că, încă din anul 1898 și până la sfârșitul vieții, s-a numărat printre membrii Camerei de Comerț și Industrie din Galați.
A fost, de asemenea unul dintre membrii Consiliului de Igienă și Salubritate Publică a Județului Covurlui, alături de medicii Henric Nicolini și Ion Papanicol, în calitatea sa de consilier județean în preajma anului 1911.
Fabrica pe care a înființat-o și a avut un bun renume atât în localitate, cât și în țară, a fost prima fabrică de apă gazoasă și limonadă a Galațiului, care și-a început existența în anul 1866, fiind situată la intersecția străzilor Democrației cu Silfidelor, deci în spatele actualelor hale vechi ale Pieții Centrale din Galați.
Mai mult de un deceniu a fost unica fabrică de acest tip în Galați, și chiar dacă ulterior mai multe fabrici de „apă gazoasă și limonadă” și-au făcut apariția, cea deținută de Carol Rhein și-a păstrat supremația prin calitatea produselor sale, care îndeplineau toate normele de igienă.
Fabrica sa, aflată în proximitatea casei sale, se compunea din trei secţiuni principale:
- biroul şi laboratorul farmacistului Carol Rhein, unde acesta realiza analize asupra substanțelor folosite;
- fabrica propriu-zisă de producere a limonadei și apei gazoase;
- o secțiune destinată mașinilor de prăjre a cafelei și mașinilor de măcinat condimente (piper, scorțișoară, enibahar etc.).
Intersecția străzilor Silfidelor cu Democrației
În fabrica propriu-zisă se aflau utilajele pentru producerea acidului carbonic „absolut pur – condiția indispensabilă pentru ca apa gazoasă să fie bună”, după un sistem propriu, perfecționat de Carol Rhein. Acidul carbonic în tuburi, adus din străinătate, „supus la o ultimă spălare, se concentrează într-un gazometru alăturat”. Era folosit, de asemenea, un filtru de apă adus din Austria, după filtrare apa fiind sterilizată după o metodă proprie. Echipamentele pentru prepararea apei gazoase și a limonadei erau considerate printre cele mai mari la acea vreme, fiind aduse din Anglia, Franța și Germania.
Siropurile erau preparate de farmacistul Rhein, folosind doar produse naturale, fără coloranți alimentari, din sirop de lămâie, spre deosebire de alți producători, care foloseau sare de vin și zaharină.
Faptul că era de meserie farmacist explica de ce proprietarul punea mare preț pe curățenia secției sale de îmbuteliere, care, potivit rapoartelor de igienă ale vremii, semăna cu un laborator de farmacie.
Erau folosite sifoane și sticle marcate cu numele său, perfect etanșe, care erau înlocuite imediat ce dădeau semne de uzură, acestea fiind livrate inclusiv restaurantelor din oraș. Fabrica, în care lucrau doar șase angajați, deținea și un motor unic, marca Hoffmeister, din Viena, folosit pentru punerea în funcțiune a echipamentelor.
Din raportul de igienă a orașului Galați, publicat de medicul Nicolae Stavrescu, în anul 1908, aflăm că din cele șase fabrici de apă gazoasă și limonadă de la acea vreme, doar două îndeplineau condițiile de igienă în ce privește curățenia spațiului și cele de sterilizare și de calitate pentru prepararea apei gazoase și limonadei, dintre care una era a farmacistului Carol Rhein.
Firma Rhein a rezistat pentru multe decenii în Galați, la moartea lui Carol, fiul acestuia, Erich, preluând afacerea.
În ziarul „Voința Galaților” din 15 august 1897 putem citi reclama „domnului Carol Rhein”:
Fabrica de Apă Gazoasă C. Rhein Strada Democrației No. 45, Galați
Am onoarea a face cunoscut onor public, că fabrica mea de apă gazoasă este UNICA din Galați, care e condusă de un farmacist român, specialist în această branșă.
În această fabrică funcționează deja de 2 ani un filtru și sterilisator, după sistemul cel mai nou și practic. Acesata s-a constatat anul trecut de către onor consiliu de higienă, la inspecțiile obicinuite, de către stimatul meu coleg, d-l farmacist chimist I. Schinabeck și de alte persoane competente.
Acidul carbonic de prepară după legile chimice și sistemul fabricelor cele mai renumite din străinătate, din carbonate, acid sulfuric și apă ÎN STARE RECE, așa încât e imposibil ca măcar o urmă de acid sulfuric să fie amestecat cu acid carbonic.
Prețurile, pentru debitanți, sunt următoarele:
Una duzină apă gazoasă 50 bani Una duzină limonadă 70 bani
Particularilor li se trimite la domiciliu, direct de la fabrică, cu un mic adaos la preț.
Cu stimă CAROL RHEIN
FARMACIST
(C. Toporaș)
Surse: Gheorghe Codreanu, Monografia fabricelor din Galați, Galați, 1908; Epoca, an. 4, nr. 773, 28 mai 1898; Voința Galaților, an. 2, nr. 12, 15 aug. 1897; Nicolae Angelescu, Date asupra înființărei Farmaciilor în România, București, Tipografia Speranța, 1904; Anchete industriale, Galați, Ed. Tip. Tim. Nebunelli, 1901; N. Stavrescu, Raport de hygienă al orașului Galați pe anul 1907, Galați, 1908.