1965 – Intersecția străzii Brăilei cu bdul George Coșbuc și locația unde se afla Biserica „Sf. Sofia” (colțul din dreapta jos al intersecției)
Situată pe strada Brăilei, biserica a cărei construcție începuse în anul 1872, era construită din zid, cu plan triconc (cu trei abside).
Construcția avea elemente arhitecturale specifice perioadei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, avea formă de cruce, cu nava în dreptunghi, fiind alcătuită din altar, pronaos, naos și pridvor și două turle ușoare.
În lucrarea „Biserici din Eparhia Dunării de Jos în anul 1921”, autorul Sorin Geacu menționează:
„Tâmpla din lemn data din anul 1896 fiind «împodobită relativ frumos». Icoana cea mai veche era cea a Sf. Nicolae (1871).
Avea: 17 candele de argint, două cădelnițe, chivot, două potire, două discuri, 3 candelabre și 3 clopote toate achiziționate în anul 1880.
Cărți vechi: Viețile Sfinților (Mănăstirea Neamț, 1807, 1809, 1835, 1836), Psaltire (București, 1808), Evanghelie (Buda, 1812), Noul Testament (1818), Acatistier (București, 1828), un volum cu „Datoriile preoților” (Iași, 1838)…”
Monumentul funerar al preotului Titus Ionășescu
Dintre preoții care au slujit la această biserică s-a distins preotul Titus Ionășescu (1889-1962). Transferat la parohia „Sf. Sofia” în decembrie 1918, a înființat o școală parohială și un cămin cultural pentru copiii săraci, unde aceștia primeau lecții și câte ceva de mâncare, gratuit. De asemenea, a fondat o mică „Bancă populară“, din dobânzile căreia ajuta săracii din parohie. Iarna „căra lemne cu spatele său la familii cu mulți copii sau trimitea pe cineva să facă această faptă, suportând el toate costurile. La Paști, cele mai sărace familii din parohie primeau cozonaci calzi, pe care îi comanda special.”
Monumentul funerar al preotului Grigorie Gumeniuc
Un al slujitor al Bisericii „Sf. Sofia” a fost preotul Constantin Picoș (1914-2008) prezent la dărâmarea bisericii. Deși credincioșii, avându-i în frunte pe preoții Constantin Picoș și Grigorie Gumeniuc, au încercat să oprească demolarea bisericii, aceasta a fost dărâmată în noiembrie 1963.
Monumentul funerar al preotului Constantin Picoș
Preotul Constantin Picoș mărturisea pentru ziarul Viața liberă (29 apr. 2003):
„cu emoții și lacrimi înecate” a trebuit „să adun toate Sfintele odoare. Icoanele Împărătești, ferecate în argint, au fost date Bisericii din Pisica (azi localitatea Grindu, județul Tulcea), ce atunci aparținea Eparhiei Dunării de Jos”. „Catapeteasma, bănuia părintele, a ajuns la Biserica «Sf Dimitrie» , din Valea orașului. Celelalte odoare, inclusiv arhiva au fost împărțite între parohiile „Trei ierarhi” și „Buna Vestire”.
Vedere aeriană a Ţiglinelor. În partea de sus, în mijloc, se observă Biserica Sf. Sofia, înainte de a fi demolată
Absidă = încăpere semicirculară sau (mai rar) poligonală în care este așezat altarul. La unele biserici ortodoxe sunt și abside laterale (cele două sânuri laterale ale bisericii) înspre nord și înspre sud, cu care se termină naosul formând cu absida altarului o treflă.
Catapeteasmă = iconostas = tâmplă = perete ce desparte Altarul de restul bisericii. De regulă, este făcută din lemn dar poate fi și din piatră/marmură, zid sau metal.
Surse: Viața liberă, an. 24, 29 apr. 2003; Sorin Geacu, Biserici din Eparhia Dunării de Jos în anul 1921, Galați, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2021; Lucian Petroaia, „Mărturisitor al lui Hristos și luptător pentru unitatea credinței, pr. ic. stavr. Constantin Costică Picoș”, în Teologie și educație la Dunărea de Jos [online]: https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/teologie/article/view/4213