Un articol apărut, în ziarul Adevărul, la moartea Ducesei de Brancas, schița portretul unei fiice a Galațiului, Matilda Grunspan (Mathilde Grünspan) (n. 28 ianuarie 1879, Galați – d. 24 mai 1936, Franța).
Autorul articolului, George Trancu, contura figura și destinul gălățencei care și-a dedicat viața medicinei, murind cu titlul de Ducesă de Brancas:
„…sunt mulți ani de când, două tinere surori, Matilda și Ana Grunspan, după trecerea bacalaureatului în orașul natal, Galațiul opulent de altă dată, au plecat la Paris…
Nemulțumindu-se numai cu studiile universitare în vederea obținerii diplomei, Matilda Grunspan se prezintă la externat și reușind, deveni eleva profesorilor Guillemain, de Landrieux, Quenu și a vestitului profesor Dieulafoy, care avea pentru dânsa o mare considerațiune.
Titlul de externă nu era însă destul pentru această inteligentă și ambițioasă româncă, avidă de știință. Se prezintă la acel greu examen de internat și osteneala îi fu încununată cu titlul de internă a azilelor Senei. Matilda Grunspan se pasionă apoi pentru electro-radiologie, știință atunci la începutul desvoltării ei. Când, înainte de război, Asistența Publică din Paris a creat, la școala de infirmiere de la Salpêtrière, un curs care a format primele laborantine de electro-radiologie, reputația compatrioatei nostre era deja stabilită, astfel încât i se încredință ei direcția noului serviciu.
Ca asistentă de spitale în 1910, Matilda Grunspan a fost afectată la spitalul «La Pitié» și în special secției de electroradioterapie care se găsea atunci sub ordinele vestitului neurolog prof. Babinski.
La acest serviciu fu surprinsă de război. Timp de patru ani ea îngriji, în grele condițiuni, cu același devotament și aceiași uitare de sine, fără a face nici o deosebire între grade – toți fiind oameni în fața ei – peste 7000 de ofițeri și câteva mii de soldați.
Printre acești mii de luptători, soarta îi prezintă într-o zi, pe targă, grav rănit, pe acela care, însănătoșit, îi oferi inima, numele și titlul său. Prin căsătorie, Matilda Grunspan a căpătat un brav tovarăș și deveni Ducesă de Brancas. Își păstrează însă mai departe ocupațiunile și preocupațiunile științifice, iar modestia sa nu suferi nici o atingere prin adăugirea, la numele său, a unui titlu atât de strălucitor.
Avansată după război la gradul de medic șef-ajutor, Matilda de Brancas fu numită, în 1926, medic șef al serviciului de electro-radiologie a spitalului Baudelocque.
Între zidurile acelui serviciu, cariera medicală a Matildei de Brancas își urmă cursul.
Observațiile și studiile sale, fructul unei largi inteligențe, unei severe metode și unei munci neîntrerupte, apăreau tot mai des în revistele de specialitate și în comunicările societăților savante.
Dar vai Știința nu iartă celor ce vor să-i răpească secretele.
Matilda de Brancas a plătit cu viața, iubirea ei de oameni și de știința pe care și-o alesese. Ea muri, ca atâția alții, victimă a radiologiei, ucisă zi cu zi, ceas cu ceas, de razele distrugătoare cari, lăsându-i intacte toate calitățile spiritului ei deosebit, i-au supt vlaga întreagă a mândrului ei corp.
Moartea îi atrase supremul omagiu pe care nobilul popor francez îl acordă celor mai distinși fii ai săi… și fu numită postum, Cavaler al Legiunii de Onoare.
Matilda de Brancas nu-și uitase niciodată țara și locul de unde plecase; vorbea curent românește și, în locuința ei din rue Goethe, cu austera mobilă style Empire, românii erau întotdeauna bine veniți…
Matilda de Brancas și-a făcut cariera în Franța, a trăit acolo, a murit regretată și onorată cu cea mai înaltă distincțiune franceză. … La moartea ei, noi revendicăm ca a noastră pe ilustra dispărută, Matilda Grunspan, Ducesă de Brancas, moartă la postul de onoare!
Sursa: Adevărul, an. 50, nr. 16092, 11 iul. 1936.