Dacă „la modă” în ce privește înșelăciunile este în prezent metoda „accidentul”, acum 100 de ani gălățenii cădeau victimă unui alt tip de escrocherie!
În ianuarie 1924, gălățenii se confruntau cu o înșelătorie pregătită cu grijă de un grup de trei escroci, ce acționau „ziua în amiaza mare”!
După ce își puseseră în practică înșelăciunea, cu succes, în București, Cernăuți și Chișinău, grupul infracțional a ajuns și în Galați, acolo unde doi dintre escroci au și fost prinși, de către șeful brigăzii de siguranță din localitate.
Prinderea escrocilor care profitau de naivitatea localnicilor a reprezentat o știre de interes în presa națională, în care au apărut tiluri precum: „Arestarea unor vânzători de pietre falșe”.
Banda care acționa în Galați era formată din trei tâlhari, care se îndeletniceau cu vinderea pietrelor false necunoscătorilor.
Sistemul de operare era următorul:
Centrul orașului Galați în anul 1924
Primul escroc acosta un trecător, prefăcându-se că se află în căutarea unei adrese unde era așteptat în vederea vânzării unor pietre prețioase. Un al doilea escroc, sub aparența unui trecător nevinovat, se prefăcea mirat de prețul mic solicitat și se arată doritor de a verifica veridicitatea „nestematelor” la un magazin de specialitate. În fața magazinului, un al treilea escroc, presupusul bijutier, îi acosta, arătându-se, de asemenea, mirat de oferta nemaipomenită, dornic fiind de a intra în posesia lor.
Victima, convinsă să profite de un astfel de chilipir își dădea toți banii pe care îi avea asupra sa, pentru a nu pierde o asemenea șansă: bucăți de sticlă deghizate în valoroase nestemate.
Ultimul cetățean astfel păcălit a fost Saia Weinberg din Reni, care, aflat în trecere prin Galați, a plătit 21.000 de lei pentru 12 pietre false.
Escrocii și-au mărturisit faptele, declarând că practicau de mult acest sistem de înșelăciune, pe care l-au pus în practică în oraşele Cernăuţi, Bucureşti şi Chişinău, pe unde erau şi urmăriţi. Au fost însă prinși la Galați, de acolo de unde au fost trimiși, pentru cercetări, în orașele unde comiseseră, de asemenea, infracțiuni.
(C. Toporaș)
Sursă: Lupta, an. 3, nr. 618, 1 ianuarie 1924.