Poeta Cornelia Buzdugan Hașeganu a fost o figură remarcabilă a culturii românești din prima jumătate a secolului XX.
Născută în noiembrie 1903, la Galați, și decedată în iunie 1947 la Brașov, a trăit primii ani în orașul natal, în casa familiei, de pe strada Heliade Rădulescu nr. 5 (în prezent str. Gării). Aici a fost martoră la atmosfera boemă a lumii literare gălățene, participând la saloanele „Cenaclului artistic literar”, organizate de tatăl său, cunoscutul avocat C. Z. Buzdugan, şi de soţia sa, Eliza Rosiade-Buzdugan. Manifestare culturală apreciată de cercurile artistice și culturale ale oraşului, a avut ocazia să cunoască în acest context personalități precum poetele Alexandrina Scurtu și Alice Soare, publicistul și criticul de artă Nicolae Argintescu-Amza, profesorul Ion Argintescu, avocatul și scriitorul N. N. Lenguceanu, pictorul Nicolae Mantu.
Casa familiei de pe strada Ion Heliade Rădulescu (azi str. Gării)
Cornelia alături de tatăl său, avocatul și animatorul cultural C. Z. Buzdugan
Cornelia Buzdugan a participat, de asemenea, și la alte saloane literare ale vremii, acolo unde se întâlneau personalități gălățene marcante ale epocii. Acest mediu boem și intelectual a fost solul fertil pe care s-au dezvoltat interesele și pasiunile sale pentru literatură și artă.
A moștenit înclinația spre cultura scrisă și vorbită de la părinții săi: poetul, gazetarul și avocatul Constantin Z. Buzdugan și profesoara Eliza Buzdugan (născută Rosiade).
Cornelia Buzdugan Hașeganu și masa sa, profesoara Eliza Buzdugan (fotografie din arhiva familiei)
A urmat Şcoala primară nr. 4 de fete din Galaţi (1914), Şcoala secundară de fete „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi (1922), Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia franceză-română (diploma de licenţă, 1926) și Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, limba franceză (1927) şi limba română (1929).
Primii ani ai carierei sale s-au desfășurat la Galați, ca profesoară la Școala Superioară Comercială de fete din Galați. Ulterior, schimbările politice și personale au condus-o spre Cluj și apoi spre Brașov, unde și-a continuat activitatea profesională și literară în ciuda dificultăților vremii.
Sub diverse pseudonime: Cornelia Buzdugan, Nelia Corbu sau Cornelia de la Dunăre, poeta a exprimat în poeziile sale suferințele vieții, îmbinând versuri de inspirație religioasă cu amintiri din copilărie, dând naștere unor compoziții de o sensibilitate și o delicatețe remarcabile, care au fost apreciate în mod deosebit de criticii vremii, inclusiv de criticul Perpessicius, care a lăudat-o pentru lirica sa de „pură feminitate”, notând finețea și măiestria cu care a reușit să exprime emoții intense și circumstanțe specifice.
Printre ultimele poezii ale Corneliei Buzdugan, consemnate în jurnalul personal
A fost membră a Asociației Publiciștilor Români și a primit Premiul pentru Poezie al Institutului de Literatură din București în 1925. Colaborările cu publicații de prestigiu ale timpului, precum Adevărul literar și artistic, Ardealul tânăr sau Convorbiri literare, subliniază rolul ei activ pe scena culturală și literară românească.
Prin poeziile și scrierile sale, Cornelia Buzdugan Hașeganu a lăsat un testament artistic valoros, care reflectă nu doar trăirile personale, ci și spiritul unei epoci.
Versurile ei, pline de emoție și sensibilitate, rămân mărturii ale unei vieți dedicate artei și culturii, traversând timpul pentru a inspira și astăzi cititorii.
Cornelia Buzdugan-Hașeganu în anii tinereții
(T. Bezman)
Surse: Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 – 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014; https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Cornelia_Buzdugan-Ha%C8%99eganu