Anul acesta se împlinesc trei decenii de la trecerea în neființă a actriței Gina Patrichi, care și-a început cariera artistică pe scena Teatrului de Stat din Galați. La vârsta de numai 20 de ani, în anul 1956, a debutat cu rolul din spectacolul „Nota zero la purtare”, scris de Octavian Sava și Virgil Stoenescu. Această piesă fusese reprezentată anterior în alte stagiuni și orașe, inclusiv la Studioul „C. Nottara” din București, dar cu distribuții diferite. Când a venit vorba de montarea piesei la Galați, regizorul Valeriu Moisescu, în căutarea interpretei ideale pentru personajul Mariana Pleșoianu, și-a reamintit de Gina Patrichi, o fostă colegă de la Institutul de Teatru, pe atunci bibliotecară în Mamaia. Așa a devenit Gina Patrichi parte din echipa Teatrului de Stat din Galați, alăturându-se actorilor Sebastian Radovici, Ștefan Bănică, Mihai Pălădescu, Dana Comnea, Leni Ștefănescu și George Popa Mijea în „Nota zero la purtare”.
Prestația sa de debut a fost remarcată de critica vremii, care a lăudat interpretarea sa în rolul Marianei Pleșoianu. Caracterizată prin spontaneitate, tinerețe și sensibilitate, Gina Patrichi a creat un personaj credibil și fascinant:
„Gina Patrichi, în rolul Marianei Pleșoianu a izbutit pe deplin să ne redea tipul fetei inteligente, voluntare, plină de intenții frumoase dar care, cum se întâmplă uneori nu vede decât mirajul primei dragoste. Cu un fizic plăcut, spontaneitate, tinerețe și multă sensibilitate Gina Patrichi ne-a oferit o Mariană veridică și interesantă.”
După debutul impresionant, Gina Patrichi a primit rolul Wanda Serafim în „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, urmat de interpretarea lui Mița Baston din „D-ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, în regia lui Valeriu Moisescu. Regizorul și-a exprimat entuziasmul pentru contribuția ei la succesul spectacolului, care a coincis cu inaugurarea actualei săli a Teatrului Dramatic din Galați, în decembrie 1956, chiar dacă condițiile nu erau perfecte:
„Bucuria era cu atât mai mare, întrucât cu acest spectacol urma să se deschidă şi s-a deschis actuala sală a Teatrului Dramatic din Galaţi, pe data de 30 decembrie 1956. E drept, caloriferele nu funcţionau încă, spectatorii stăteau cu paltoanele pe ei, […] dar spectacolul s-a jucat şi încă cu succes, prin dăruirea totală a actorilor (Gina Patrichi – Miţa Baston, Ştefan Bănică – Iordache, Mihai Pălădescu – Crăcănel, Dimitrie Dunea – Un catindat de la percepţie).”
Gina Patrichi a excelat în rolul Mița Baston, pe care l-a interpretat ulterior și pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București, alături de actori de seamă precum Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Grigore Vasiliu-Birlic, Virgil Ogășanu, Marin Moraru și Rodica Tapalagă. Rolul Miței Baston a devenit unul dintre favoritele ei, marcând un punct de referință în cariera sa.
Teatrul de Stat din Galați
În cele opt stagiuni petrecute la Galați (1956-1964), Gina Patrichi a abordat o varietate impresionantă de roluri din dramaturgia națională și internațională, excelând atât în roluri principale, cât și în cele secundare sau de figurație. Unul dintre colegii ei de scenă de la Galați, actorul Boris Olinescu, a descris-o ca fiind „o furtună a zbuciumului, a talentului și a frumuseții”, adăugând: „ca partener, pur și simplu mă captiva”.
La Galați, în spectacolul „D-ale Carnavalului”
Soțul actriței, avocatul Victor Anagnoste, în amintirile despre anii trăiți în orașul dunărean mărturisea cu nostalgie: „La Galați am trăit perioada cea mai intensă a relațiilor noastre. A fost nu doar perioada de început a carierei ci și o perioadă de împliniri și realizări scenice deosebite…”
Moștenirea ei artistică, caracterizată prin pasiune și dedicație, continuă să fie o sursă de inspirație pentru actorii tineri și pentru toți cei pasionați de teatru și film.
Cine a fost Gina Patrichi?
Gina Patrichi (8 mart. 1936, Bucureşti – 18 mart. 1994, București) a fost una dintre actrițele complexe ale României, care a dat viață unor personaje memorabile în teatru, film și televiziune.
În anul 1952, a fost admisă cu dispensă la Institutul de Teatru la clasa Aurei Buzescu, alături de nume care aveau să se regăsească în „promoţia de aur” a şcolii româneşti de actori. Deşi nu şi-a terminat studiile, a fost chemată la Galaţi, unde tocmai se înfiinţa un nou teatru şi unde fusese repartizat ca regizor Valeriu Moisescu, fost coleg de institut. Acesta i-a încredinţat rolul de debut în spectacolul „Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu.
La Galaţi, Gina Patrichi a jucat mult, de la Ibsen la Molière, colaborând şi cu alţi regizori de primă mărime (Crin Teodorescu, Vlad Mugur). După perioada de început de carieră de la Galați, din anul 1964 a cunoscut succesul pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti până la sfârșitul vieții.
În spectacolul de debut de la Galați, „Nota zero la purtare”
La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” a debutat tot în regia lui Valeriu Moisescu, în rolul Corina din „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian. De-a lungul carierei, a dat viaţă unor personaje antologice în spectacole care au făcut epocă. A evoluat sub bagheta unor talentați regizori precum Crin Teodorescu, Vlad Mugur, Ariana Kunner Stoica, Gh. Jora, dar mai ales Valeriu Moisescu, cel care i-a vegheat primii pași pe scenă.
De-a lungul carierei a realizat roluri de mare complexitate din dramaturgia națională și universală. Fie că interpreta personaje dramatice sau comice, ea reușea să transmită publicului o gamă largă de emoții, devenind astfel o prezență magnetică și iubită pe scenă.
Pe lângă teatru, Gina Patrichi a avut o carieră de succes și în film și televiziune, contribuind cu roluri de neuitat, care au rămas în inimile spectatorilor. Capacitatea actrieție de a naviga între diverse genuri și formate artistice a evidențiat talentul și dedicația sa față de arta interpretativă.
Cariera artistică i-a fost recompensată cu numeroase premii, precum Premiul Asociației Cineaștilor din România (A.C.I.N.) pentru rolul Zaza din filmul „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983), Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (A.T.M.) pentru rol principal feminin în spectacolul „Antoniu şi Cleopatra” de William Shakespeare, regizor Mihai Măniuţiu (1988), Premiul de Excelenţă acordat de UNITER (31 ian. 1994), Premiul de Excelenţă (post mortem) la Gala UNITER din aprilie 1994.
(T. Bezman)
Surse: Mircea Morariu, Carte cu Gina Patrichi, Bucureşti: Fundaţia culturală „Camil Petrescu”, 2009; Teatrul Dramatic Galaţi : 25 de ani de activitate : 1955-1980 : [Omagiu la aniversarea teatrului], Galaţi: Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă, 1980; Mircea Patrichi, Gina Patrichi : Clipe de viaţă, Bucureşti: Unitext, 1997; Viața nouă, an. 13, nr. 3728, 18 nov. 1956.