Profesor la Galați și la Iași, profesorul Dimitrie Dimitriu, remarcat încă din vremea studiilor secundare datorită calităţilor sale vocale excepţionale, a devenit unul dintre muzicienii și pedagogii de seamă de la începutul secolului XX.
Născut pe 22 septembrie 1864, în Galați, într-o familie cu preocupări artistice, Dimitrie Dimitriu și-a manifestat calitățile muzicale încă din liceu, când a pus bazele unui cor „ce dădea răspunsurile leturgice la Episcopie”. În timpul unei inspecții școlare, Gavriil Musicescu (1847-1903) l-a descoperit pe tânărul Dimitriu și i-a recomandat să urmeze Conservatorul de Muzică din Iași, unde a frecventat cursurile de armonie, contrapunct și declamație. Tot la îndemnul profesorului Gavriil Musicescu, Dimitrie Dimitriu a devenit „un stâlp puternic al corului mitropolitan, ilustrându-l cu frumoasa sa voce de Bariton și cu atitudinea sa demnă, și tot de atunci a secundat de aproape pe maestrul său Musicescu în toate manifestările artistice”. Concertele corale organizate de studenții Conservatorului au scos la lumină abilitățile de solist ale lui Dimitrie Dimitriu, care a fost lăudat de personalități precum Mihai Eminescu și Ion Creangă.
La absolvirea Conservatorului s-a întors în orașul natal, Galați, devenind, din toamna anului 1883, profesor de muzică vocală la Şcoala Normală din localitate. La solicitarea episcopului Iosif Gheorghian al Dunării de Jos, Dimitrie Dimitriu a fondat corul Catedralei Episcopale din Galați, devenind și dirijorul acestuia:
„Corul Ceremonial al bisericei Catedrale din Galați, este opera sa; înființat de D-sa în anul 1884, prin încrederea și din dorința reposatului Mitropolit Iosif Gheorghian, care în acel timp era Episcop al Eparhiei Dunărei de Jos”.
În anul 1888 a fost transferat la Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași. Apreciat atât în lumea artistică, cât și în calitate de pedagog, a fost solicitat să predea muzica la mai multe şcoli ieşene, precum: Institutele Unite, Liceul Militar, Liceul de Fete, Seminarul Pedagogic, Liceul Naţional și Seminarul „Veniamin Costache”.
După moartea lui Gavriil Musicescu, profesorul Dimitrie Dimitriu, numit la pupitrul dirijoral al Coralei Mitropolitane, s-a străduit să menţină această prestigioasă formaţie corală la cotele performante din vremea înaintaşului său. Contribuțiile sale artistice și pedagogice i-au fost recunoscute prin conferirea Medaliei „Bene Merenti” şi a Ordinului „Coroana României” în grad de Ofiţer.
Moștenirii culturale lăsate de profesorul, dirijorul și solistul Dimitrie Dimitriu i se adaugă realizările urmașilor săi: unul dintre fiii săi, Ioan Dimitriu, ofițer de carieră, cânta la pian și avea printre pasiuni opera și opereta; nepotul său, ofițerul Florin Dimitriu (1914-2000) a fost compozitor, violonist și profesor; nepoata sa, Florica Dimitriu (1915-1993) a fost pianistă, compozitoare și profesoară de muzică, distingându-se ca prima femeie din România care a obținut o diplomă de dirijor de orchestră.
(T. Bezman)
Surse: Anuarul Seminarului „Veniamin Costache” din Iași pe anii 1927/928- 1928/929-1929/930-1030/931, Iași; Opinia, nr. 655, febr. 1909; Eugen Drăgoi, „Profesorul Dimitrie Dimitriu, gălățeanul apreciat de Mihai Eminescu și Ion Creangă”, în Axis libri, an. 1, nr. 1, 2008; Opinia, nr. 9338, mai 1938.