Primul număr al revistei „Dunărea”, din 25 mai 1919
În anul 1919, în contextul schimbărilor politice și sociale profunde generate de urmările Primului Război Mondial, la Galați apărea revista Dunărea.
Articolul program al revistei Dunărea, „Primul cuvânt”, contura misiunea publicației: revitalizarea vieții culturale prin mobilizarea intelectualilor capabili să depășească tulburările vremurilor, prin implicarea în diverse domenii ale culturii, de la literatură și poezie până la critică de artă și istorie.
Articolul program, semnat de Constantin Z. Buzdugan, promova o mișcare culturală amplă, subliniind necesitatea unei mișcări literar-artistice ca nucleu esențial al acestei transformări:
„Stimularea energiilor literare, artistice și culturale locale nu se poate face fără un organ de publicitate, care să se ocupe de ele și să le releveze. Iar o mișcare culturală largă nu poate prinde în adevăr, fără un sâmbure de mișcare literară și artistică.
Acest sâmbure își propune să-l alcătuiască, cu concursul tuturor talentelor, intelectualilor și publicului, revista «Dunărea».”
Astfel, Dunărea nu era doar o revistă, ci un proiect de suflet pentru cei implicați, un strigăt către toți cei care doreau să participe la definirea unui nou capitol în istoria culturală a României.
În numărul inaugural al revistei, se specifica faptul că manuscrisele și corespondența trebuiau expediate către avocatul C. Z. Buzdugan, iar în următorul număr aceste responsabilități erau delegate secretarului de redacție, Emil Maur.
Sediul administrativ și redacțional al revistei a fost localizat inițial pe str. Heliade Rădulescu nr. 16 (adresă ce apare pe coperta primului număr), ulterior pe Strada General Berthelot, numărul 54, la reședința doamnei Alexandrina Scurtu.
Alexandrina Scurtu (Crăciun-Fostini)
Chiar dacă publicația și-a încetat apariția după câteva luni, în noiembrie 1919, cele 25 de numere apărute au rămas mărturie a entuziasmului, aptitudinilor literare și dragostei de cultură a celor care au publicat în paginile revistei: versuri semnate de Clara Abramovici, C. Z. Buzdugan, Emil Maur, Alexandrina Scurtu, Alice V. Soare, pagini de proză din literatura universală, transpuse în limba română de C. Z. Buzdugan, Emil Maur, Sandu Teleajen, Pavel I. Papadopol, în timp ce experiența recentă a războiului a constituit motiv de inspirație pentru G. Aburel, George Cristescu și I. Cordăș.
Alexandrina Scurtu a semnat cu pseudonimul Daia o serie de evocări intitulate „Povești”.
Necesitatea unei instituții teatrale pentru îmbogățirea culturii urbane a fost evidențiată în articolul „Nevoia unui teatru la Galați”, iar inițiativele de promovare a culturii în mediul rural au fost și ele încurajate în paginile revistei.
Str G-ral Berthelot, azi Nicolae Bălcescu
Revista Dunărea, modestă ca realizare, dar meritorie prin cutezanța intențiilor, a marcat, totuși un moment „în viața orașului de pe malul marilor ape, unde există o nostalgie și o nevoie de înălțare care împing mereu spre grădinile veșnic înflorite ale cărții și ale discuției”.
(T. Bezman)
Surse: Viața Nouă, nr. 7972, 1 aug. 1970; Dunărea: Revistă literară-culturală, Galaţi, 1919.