Ziarul local Viața nouă anunța, în anul 1969: „Municipiului Galaţi – urbei cu vechi tradiţii cicliste – îi revine cinstea de a găzdui pe cei 64 sportivi participanţi la «Turul ciclist al României»”.
Astfel, ediția a XVIII-a a „Turului ciclist al României” s-a desfășurat la Galați, iar „startul primului rutier în mini-etapa contracronometru, cea care are doar menirea de a dărui plutonului un şef încă înainte de plecarea din Galaţi” a fost dat de Constantin Aslan, unul dintre întemeietorii sportului cu pedale din ţara noastră.
Constantin Aslan (1890-1969), absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați (promoția 1909) a contribuit la dezvoltarea ciclismul gălăţean. În anul 1902, în vârstă de doar 12 ani, Constantin Aslan, împreună cu alți inimoși suporteri ai ciclismului, au organizat primele curse la Galați. După ce în anul 1906 a ajuns la Paris, unde a avut ocazia să-i vadă pe cei mai valoroși cicliști ai timpului, Constantin Aslan s-a reîntors în țară, unde a format o societate sportivă a elevilor, în care ciclismul ocupa primul loc ca importanță.
După terminarea studiilor la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, C. Aslan a plecat din nou la Paris, în anul 1910, pentru a urma cursurile Școlii Centrale de Ingineri Civili. În capitala Franței a devenit membru al secțiilor ciclistice ale diverselor cluburi pariziene, unde s-a pregătit intens în acest domeniu.
La începutul anilor ’20 a întemeiat Clubul Ciclist Galați și din inițiativa sa a fost construit un velodrom cu pistă de pământ cu o lungime de 430 de metri.
Permanent îndrăgostit de „mica regină” a sportului, Constantin Aslan a contribuit la răspândirea și dezvoltarea ciclismului în țara noastră.
Ziariștii sportivi au făcut o succintă trecere în revistă a competiției din anul 1969 și au relatat pe larg atât evenimentele ce au avut loc, rememorând și file din istoria ciclismului românesc. Prima ediție a „Turului României” s-a desfășurat între 5 și 12 august 1934, având un traseu de 1.026 km, împărțit în 7 etape. Cursa a traversat orașele Buzău, Brăila, Bacău, Brașov (unde a fost o zi de repaus), Sibiu și Pitești. Dintre cei 1.026 km, doar 250 km erau asfaltați, ceea ce a adăugat un grad de dificultate suplimentar pentru participanți. Primele trei ediții au fost strâns legate de numele unui „vajnic animator al ciclismului din acea vreme, preşedinte al federaţiei de specialitate – Vasile Canarache (n. 1896, Galați – d. 1969, Constanța), acest «papa Desgranges» al ciclismului românesc, care a fost și iniţiatorul şi organizatorul competiţiei”.
Vasile Canarache
Născut în Galați, Vasile Canarache a fost corector, redactor și reporter la mai multe publicații. În 1916, a iniţiat şi editat cotidianul politic şi literar Victoria din Constanţa. A fost, pentru o perioadă, impresar teatral și până în 1940, director al cotidianului bucureştean Tempo. În 1924, a iniţiat primul congres şi prima expoziţie internaţională de numismatică şi arheologie la Bucureşti. Între 1932 și 1944, a fost preşedintele Federaţiei Române de Ciclism. A fost director general la Întreprinderea Poligrafică „Scrisul literar” și asociat al Consiliului de Administraţie al fabricilor de hârtie Buşteni şi Piatra Neamţ. Între 1949 și 1956, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi la Institutul de Arheologie al Academiei Bucureşti, iar din 1957 până în 1969, director al Muzeului de Arheologie din Constanţa, unde a iniţiat şi condus revista de istorie şi arheologie Pontica.
În anul 1969 înainte de a se da startul turului ciclist ziariștii sportivi au făcut o succintă trecere în revistă din tabăra stabilită provizoriu în Galaţi, locul de unde s-a dat startul.
Ziaristul gălățean Gheorghe Arsenie scria în ziarul local Viața nouă:„În cursul zilei de ieri [18 iunie 1969], cicliştii şi oficialii au sosit în localitate, urmând ca de astăzi şi până duminică, 29 iunie, să participe la maratonul ciclistic „Turul României”.
În același timp, în ziarul central Sportul, ziaristul și cronicarul sportiv Victor Bănciulescu nota: „Oraşul trăieşte febra debutului de tur. Oficialităţile locale se agită, nădăjduind cu folos. Pe banda asfaltată, care leagă multiplele Ţigline de centru, au şi apărut săgeţile de var marcând traseul circuitului care-i va purta pe concurenţi nu numai prin splendidul centru nou al oraşului, ci şi pe malul admirabil amenajat al Dunării. Febră în interesul cu care redactorii ziarului local «Viaţa Nouă» îşi culeg curiozităţile. Febră în holul hotelului Dunărea, care a devenit, într-un fel, statul major al caravanei. Febră în vocea preşedintelui C.J.E.F.S., Teodor Oprică, dând ultimele dispoziţii… Cineva pomeneşte de o fanfară militară.
Altcineva regretă lipsa de la start a Stelei Popescu, cu fanionul în mână, sau măcar a popularului Radu Zaharescu. Febra este şi în aer şi pe caldarâm. Centrul meteorologic local ne înştiinţează că se înregistrează la sol, la ora prânzului, 31,1 grade Celsius. Semn bun? Cine ştie…”
Festivitate de premiere la Galați (1969)
Prima etapă s-a desfășurat pe un circuit închis în oraşul Galaţi, contratimp individual, pe traseul: Hotel Dunărea – str. Brăilei – str. Partizanilor (Ţiglina I – pe linia de autobuz nr. 11) – str. Brăilei – prelungirea străzii Traian – Faleza Dunării – Hotel Dunărea.
În aceeași zi, s-a plecat în cea de-a doua etapă (170 de km pe distanța Galați-Bacău): din faţa Hotelului Dunărea, spre ieşirea din Galaţi, la staţia de benzină.
Echipele din cele șapte ţări (Belgia, Elveţia, Franţa, R.D. Germană, Norvegia, Olanda şi România) au trebuit să parcurgă pe parcursul a 11 zile (19-29 iunie), în 12 etape o distanță de 1.508 km.
Itinerarul, început din Galați, a trecut prin Bacău – Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa – Cluj – Oradea – Timişoara – Arad – Hunedoara – Deva – Sibiu – Braşov – Bucureşti, iar sosirea cicliştilor în Bucureşti a avut loc pe velodromul „Dinamo”.
Onoarea Galațiului de a fi gazda startului pentru „Turul României” din 1969 a demonstrat pasiunea localnicilor pentru acest sport și rolul semnificativ pe care Galațiul l-a avut în promovarea și susținerea competițiilor cicliste de-a lungul anilor.
(T. Bezman)
Surse: Viața Nouă, iun. 1969; Sportul, iun. 1969.