Grădina Publică este unul dintre cele mai cunoscute locuri de agrement ale Galațiului, a cărei istorie a început încă din anul 1864, sub administrația pârcălabului Iorgu Ghica. Rădăcinile sale se întorc în timp până la anul 1842, când arhitectul Ignat Rizer a schițat pentru prima dată planurile acestui spațiu pe harta orașului. Lucrările propriu-zise de amenajare au început în 1861, cu o serie de intervenții notabile: parcelarea terenului, ridicarea unei sere de flori și importarea de arbuști din Austria și Turcia. În anul 1869, gardul, care înconjoară și astăzi grădina, a fost finalizat, iar în aceeași perioadă a fost creat un lac, traversat de un pod pitoresc, având în centrul său o fântână arteziană de inspirație clasică. Aceste elemente au conferit grădinii un aer de eleganță și rafinament, potrivite pentru un oraș în plină dezvoltare.
Pavilionul de Muzică, construit inițial în 1866 și refăcut în anul 1900, rămâne și astăzi un punct de referință al grădinii.
Între anii 1906 și 1926, grădina a cunoscut o serie de transformări majore. Lacul a fost asanat, iar malul râpos dinspre Brateș a fost consolidat și ridicat, protejând astfel grădina de alunecări de teren. În aceeași perioadă, au fost adăugate noi fântâni arteziene și un bazin de apă, elemente care au contribuit la îmbunătățirea peisagisticii grădinii și la crearea unor spații de recreere pentru locuitorii orașului.
De-a lungul vremii Grădina Publică a fost supusă la numeroase transformări și reamenajări. Una dintre modernizări a avut loc în anul 1931, atunci când presa relata:
Copacii grădinei ajunși la o vârstă de peste 50 de ani au trebuit a fi înlocuiți, întrucât majoritatea lor sunt compuși din salcâmi și oțetari. S-a procedat la o transformare mixtă înlocuindu-se cu plantație nouă circa 500 copaci. Stilul în care s-a lucrat prefacerea grădinei este englez.
De la intrarea principală s-a lucrat o alee bombată. Paralel cu aceasta s-au mai lucrat două alei secundare, plantate cu grupuri de mozaic în diferite forme și ornamentațiuni. Înspre dreapta și stânga intrării s-au plantat rozalii iar între ele trandafiri tufe, din cea mai frumoasă specie.
În partea dinspre lacul Brateș, de unde ochiul vizitatorului admiră nestingherit frumosul peisaj ce se pierde în zările basarabene, s-au lucrat noi alei, plantate cu specia platanus orientalies și ulmus vegeta. […]
Datorită transformărilor ce s-au făcut, grădina a căpătat un aspect mai viu, apropiindu-se prin stil, de grădinile occidentale.”
În 1960, fântâna arteziană centrală, cu o formă elegantă de cupă și decorată cu un mozaic de marmură, realizată de sculptorul Mac Constantinescu și artista decoratoare Stela Gănescu, a adus un suflu nou acestui spațiu. Acest mozaic ilustrează aspecte esențiale ale vieții economice din regiune, incluzând imagini legate de construcția de nave, agricultură, siderurgie și pescuit.
Oază de liniște și verdeață, Grădina Publică cu aleile sale umbrite, înconjurate de copaci maturi și vegetație diversificată reprezintă și astăzi un spațiu important pentru comunitatea locală, unde au loc diferite manifestări, concerte și alte evenimente publice. Reprezintă, de asemenea, un simbol al orașului Galați, un spațiu unde locuitorii orașului se pot relaxa, socializa și conecta cu natura.
(T. Bezman)