Din poveștile Eternității (25): Farmaciști de altădată – Curtovici, Stiehler și Rhein

Printre farmaciile menționate de istoricul Paul Păltănea, în a sa „Istorie a orașului Galați”, se numără și cea arendată de M. Curtovici, în 1864, de la Ștefan Argent, precum și cea cumpărată de același Curtovici, în 1891, de la R. Seldenmayer și donată apoi, de urmașii acestuia, în anul 1915, Spitalului „Elisabeta Doamna – Caritatea gălăţeană“. Cea din urmă, Farmacia Domnească din Galați, se afla la un moment dat la intersecția străzilor Domnească cu Sf. Nicolae.

Marin Curtovici, cel menționat mai sus, „spițer neatestat”, venise la Galați de la Sf. Gheorghe, pentru a deschide o farmacie într-un oraș cu un potențial comercial mai mare. La Galați s-a integrat atât de bine în comunitatea locală, încât nu peste mult timp a fost ales în calitate de consilier comunal al Galațiului, în anul 1876, participând astfel la luarea deciziilor ce priveau buna administrare a orașului.

Numele de Curtovici apare și pe mai departe în istoricul farmaciilor gălățene, de această dată ștafeta fiind preluată de Vasile (Basile) Curtovici, care se născuse la Brăila, în anul 1850, acolo unde a intrat ca ucenic în farmacia lui Adolf Frischmann, perioadă după care a primit calitatea de asistent în farmacie.

Vasile era fratele lui Marin, având spre deosebire de acesta avantajul de a fi urmat studii de specialitate la Universitatea din Munchen, absolvite în anul 1873, cu titlul de „magistru în farmacie”.

Poate că și-a orientat cariera în această direcție tocmai pentru a-i fi sprijin fratelui său Marin, care deja își făcuse o situație în Galați, deși, răsfoind presa vremii, reiese că pentru o perioadă de timp au deținut, în paralel, câte o farmacie.

În Galați, Vasile Curtovici a avut în administrare una dintre importantele farmacii gălățene, într-o clădire care mai există și astăzi pe strada Brăilei, dar care a rămas în memoria generațiilor mai recente ca simigeria preferată a gălățenilor.

Vasile Curtovici, asemenea altor membri de vază ai orașului, a fost membru al lojei masonice „Discipolii lui Pitagora” din Galați, începând din anul 1890 și a ocupat funcția de judecător comercial pe lângă Tribunalul din Covurlui.

În Tabloul farmaciilor private din anul 1906, Farmacia Domnească din Galați, avându-l ca diriginte pe Basile Curtovici, apare pe Strada Mare, astăzi strada Navelor, un alt loc în care această farmacie a funcționat.

Ales pe lista membrilor Camerei de Comerț din Galați în anul 1898, Vasile Curtovici a fost, asemenea fratelui său, consilier local. Distins cu Ordinul „Coroana României”, a fost furnizor al Curții Regale a României.

Vasile Curtovici a murit la 64 de ani, pe 19 septembrie 1914, iar mormântul său se află în Cimitirul Eternitatea din Galați, în imediata apropiere a bisericii.

După moartea sa, soția a lăsat prin testament farmacia Spitalului „Elisabeta Doamna” din Galați.

O altă farmacie contemporană cu cea a fraților Curtovici, a fost cea a lui Eduard și Friedrich Stiehler.

Născut la Ploiești, în anul 1858, Eduard Stiehler s-a mutat cu familia în Brașov, acolo unde a făcut școala și și-a început ucenicia într-o farmacie, devenind licențiat în farmacie la Universitatea din București, în 1883.

Împreună cu fratele său, Friedrich Stiehler, a condus Farmacia Coroana de Aur din strada Portului.

Fratele său mai tânăr, Friedrich, se născuse în Brașov, pe 25 mai 1865, și și-a început stagiul de farmacist în Craiova. Deci se pare că, în căutarea unei farmacii în care să învețe tainele meseriei sau pe care să o preia în vederea practicării meseriei, ucenicii în această meserie erau dispuși să se mute dintr-un oraș în altul, la fel cum au făcut și frații Curtovici. Poate și pentru faptul că numărul farmaciilor nu era la acea vreme așa de mare.

Spre deosebire de fratele său, Friedrich a urmat studii superioare de farmacie la Gratz, în Austria, pe care le absolvă în anul 1886. Peste 5 ani obține dreptul de liberă practică în țară, devenind apoi membru apreciat al Societății profesionale a farmaciștilor.

Înainte ca cei doi frați Stiehler să preia farmacia gălățeană Coroana de Aur, aceasta s-a aflat pentru o perioadă în administrarea unui alt cunoscut farmacist, Carol Rhein, cel care s-a remarcat și în calitate de întreprinzător, administrând în Galați o renumită fabrică de apă gazoasă. În anul 1873 farmaciile Curtovici și Rhein coexistau în Galați.

Carol Rhein, născut în 1849, era licențiat în farmacie din 1874 și a deschis „o a șasea farmacie în orașul Galați” în preajma anului 1900.

Dar mult mai cunoscut a devenit acesta prin fabrica pe care a înființat-o în Galați, acolo unde știm că, încă din anul 1898 și până la sfârșitul vieții, s-a numărat printre membrii Camerei de Comerț și Industrie din Galați. A fost, de asemenea, consilier județean în preajma anului 1911 și unul dintre membrii Consiliului de Igienă și Salubritate Publică a Județului Covurlui.

Carol Rhein a înființat în anul 1866 prima fabrică de apă gazoasă și limonadă a Galațiului, renumită atât în localitate, cât și în țară. Aceasta era situată la intersecția străzilor Democrației cu Silfidelor, mai mult de un deceniu fiind unica fabrică de acest tip în Galați și printre puținele care se bucura de condiții de igienă ireproșabilă. Siropurile erau preparate de farmacistul Rhein, folosind doar produse naturale, fără coloranți alimentari, din sirop de lămâie, spre deosebire de alți producători, care foloseau sare de vin și zaharină.

La moartea lui Carol, fiul acestuia, Erich, a preluat afacerea.

În câteva dintre reclamele apărute în presa locală și națională putem descoperi numele celor trei farmaciști gălățeni și a farmaciilor pe care le administrau, farmaciști care își duc somnul de veci în Cimitirul Eternitatea din Galați, „arhivă” de necontestat a istoriei gălățene.

(C. Toporaș)

Surse: P. Păltănea, Istoria orașului Galați, Partener, vol. 2, p. 392-393; Vocea Covurluiului, 1876; Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. 2, p. 320; Alexandru Obregia, Raport general asupra igienei publice şi asupra serviciului sanitar al Regatului României pe anii 1898-1904, 1907, p. LXXIII; Voința Galaților, an. 3, nr. 59, 29 mai 1898; Nicolae Angelescu, Date asupra înființărei Farmaciilor în România, București, Tipografia Speranța, 1904, p. 28; Epoca, an. 4, nr. 773, 28 mai 1898, p. 3; Gheorghe Codreanu, Monografia fabricelor din Galați, Galați, 1908, p. 151-153; Nicolae Stavrescu, Raport de hygienă al orașului Galați pe anul 1907, Galați, 1908, p. 49.