Întoarcere în timp, în Galați… când vremea rece, din anii ’30, creștea prețul lemnelor de foc

În urmă cu peste 90 de ani, gălățenii se confruntau cu o creștere a prețului lemnelor de foc, odată cu venirea anotimpului rece.

Ziarele locale comentau: „populația orașului e speculată în mod neomenos de depozitarii de lemne”, amintind în același timp că, de îndată ce se schimba vremea, se remarca, ca întotdeauna, o creștere exagerată a prețului combustibilului în localitate: „lemnele s-au scumpit cu 25%”.

Iar cum populația săracă nu avea bani să investească într-o cantitate mai mare de lemne din timpul verii, când prețurile erau mai scăzute, la răcirea vremii era la cheremul depozitarilor de lemne care găseau tot felul de explicații pentru a justifica scumpirea lemnelor.

În articolele din presa vremii se menționa că este datoria autorităților să intervină pentru ca „să înceteze jaful, în fața căruia populația săracă este complet neputincioasă”, mai ales că 40% din populația orașului era șomeră și fără posibilități materiale de a-și asigura traiul de zi cu zi.

În același timp, în paginile acelorași publicații locale, depozitele de lemne din Galați se întreceau în reclame cu produse destinate încălzirii locuinței.

Compania de Gaz vindea cocs de primă calitate fără miros, fără praf, fără zgură la prețul excepțional de 2300 lei/tonă, în timp de S.A.R. Watson Youell oferea lemne de foc, fie de fag, fie de stejar, pe care se angaja să le transporte până la locuința cumpărătorilor.

De asemenea, Garajul Schächter (situat vis-a-vis de Gara de călători) anunța o ieftinire a lemnelor de foc, informând cititorii că depozitul dispunea de suficiente căruțe pentru a livra lemnele de fag uscate, tăiate și despicate direct la domiciliul cumpărătorului.

O altă reclamă aducea la cunoștința cititorilor o ofertă „deosebită” din partea „Domeniilor d-nei Elena general Er. Grigorescu”, care se lăuda cu lemne de foc de „calitatea I-a”, în timp ce pentru cei care doreau să găsească o altă sursă de încălzire, ofereau la prețuri convenabile vinuri și rachiuri produse în renumitele vii din Ivești. Produsele erau puse în vânzare en gros, iar cei interesați puteau să le achiziționeze prin intermediul reprezentantului George Ankele, situat în Galați, pe strada General Berthelot nr. 102, care putea fi contactat și telefonic!

(T. Bezman)