Continuăm povestea celor două familii gălățene, trecând de la Apostol Papadopol, la cumnatul său, cel care preluat destinele Fabricii și distileriei de coniac și lichior, adăugându-i numele său, Ioan D. Prodrom.
Ioan Prodrom a fost, de asemenea, o personalitate notabilă a orașului Galați. Provenind dintr-o familie de origine greacă, s-a născut pe 18 ianuarie 1867 într-o fostă comună din județul Tecuci, pe nume Colonești, astăzi comună în judeţul Bacău, și a urmat cursurile Școlii Comerciale din Galați, absolvită în anul 1888.

Ioan Prodrom
Cumpărând vestita Distilerie „Apostol P. Papadopol” de la cumnatul său, Ioan D. Prodrom i-a dat numele său, transformând-o în „Fabrica și distileria de coniac și lichioruri”. A refăcut în scurt timp instalațiile fabricii, pentru ca „produsele realizate să poată concura cu cele mai rafinate ale fabricilor de profil de aiurea din Europa”. Beneficiind de experienţa dobândită în străinătate, la marile distilerii din Franţa, a clădit o firmă de succes, ale cărei produse au fost premiate la prestigioase manifestări de profil din România şi din străinătate. Diploma de Onoare și Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Bordeaux (1896), Medalia de Aur la Expoziția de la Paris (1897), Medalia de aur la Expoziția de la Arcachon (1897), Medalia de argint la Expoziția Universală de la Paris (1900), Medalia de aur la Expoziția Națională de la București (1906) sunt doar câteva dintre distincțiile decernate fabricii conduse de Ioan Prodrom.
Dar Ioan D. Prodrom nu a fost doar un manager de succes, ci și unul dintre puţinii primari gălăţeni longevivi, raportându-ne la mandatele în general scurte ale primarilor gălățeni care i-au precedat, rezistând în această funcție aproape doi ani, între 23 martie 1923 și 5 ianuarie 1925. În timpul mandatului său au luat naştere, în anul 1925, Uzinele Comunale Galaţi, care cuprindeau sub autoritatea lor Uzina de Apă, Uzina Electrică şi Tramvaiul. Astfel, Prodrom a fost primarul care a hotărât înfiinţarea unei uzine proprii a orașului Galați, pentru iluminatul public şi privat.
Printre realizările sale se mai numără: sprijinirea construcţiei noului local al Şcolii Comerciale din Galaţi, terenul fiind cedat gratuit pentru acest scop, de către Primăria Municipiului Galați, subvenţionarea Gimnaziului „C.A. Rosetti” din Galaţi, precum şi susţinerea reparaţiilor și construcției unor lăcașuri de cult din oraș și județ.
Senator de Covurlui în Parlamentul României (1924), a îndeplinit ulterior și funcția de prefect de Covurlui, între anii 1927-1928. În această calitate, a ajutat sătenii loviți de seceta din vara anului 1927 și a întocmit planul pentru construirea șoselei Cudalbi-Umbrărești-Tecuci, începând cu primăvara anului 1928.
„Mie nu-mi plac vorbele goale, eu fac treabă și vreau să fac din jud. Covurlui o gospodărie model. […] Vreau într-un cuvânt să fac la Covurlui gospodărie, nu politică”, afirma prefectul gălățean.

La Urlești
Ultima parte a vieţii și-a petrecut-o la moşia sa din satul Urleşti, în comuna Corni din județul Galați., acolo unde, alături de soția sa, a încercat să îmbunătăţească condițiile de viață ale sătenilor, construind cișmele de apă, poduri, renovând școala și biserica, încurajând purtarea costumului popular, înființând cămine culturale și aducând vorbitori din capitală și din Galați pentru a le vorbi sătenilor, reprezentând un element de stabilitate în viața comunității, așa cum reiese și din amintirile unor săteni:
„Noi avem în mijlocul nostru pe Dnul Prodrom şi Dna Prodrom cu întreaga familie, care de ani de zile se trudeşte să ne facă aceste frumoase şezători la şcoală şi ne aduce Domni învățați de la Galaţi şi Bucureşti, de ne dă lumină pentru a şti să trăim. […] Nu ştim cum să le mulţumim din suflet pentru binele pe care ni-l face nouă şi copiilor noştri”.
De asemenea, într-un articol din revista „Cultura poporului” din anul 1928 se afirma: „Nu este instituţie în judeţul Covurlui şi în oraşul Galaţi, care să nu fi fost ajutată de dl Prodrom. În vijelia vieţii de după războiu, a fost părintele orfanilor şi al văduvelor. La fiecare început de an, cumpără cărţi şi haine şcolarilor săraci. Pe elevii meritoşi din sat, i-a trimis mai departe la învăţătură pe cheltuiala proprie”.

Ioan și Vasilica Prodrom
Cu soția sa, Vasilica, cea care i-a fost alături în toate acţiunile sale, s-a căsătorit în anul 1901. Aceasta a constituit o altă legătură a sa cu familia Papadopol, deoarece era fiica lui Aristide Papadopol și nepoata marelui proprietar Apostol Papadopol, despre care am vorbit în prima parte a acestei povești de familie.
Membră a Asociației Feministe din Galați, membră în Comitetul Universității Populare din Galați şi în Comitetul Societății Femeilor Ortodoxe din Galați, Vasilica Prodrom a fost răsplătită de către Regele Ferdinand I, pentru activitatea sa în folosul comunității gălățene, cu Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa I, în anul 1926.
Un articol semnat de Vasilica Prodrom și apărut în publicația lunară a asociațiilor feministe din Galați și Constanța, ne prilejuiește o interesantă întoarcere în Galațiul secolului trecut.
„Orașul Galați era monoton, tramvai nu exista, automobilul nu era inventat, distracții puține, doar muzică în casă. La sărbători, veneau lăutari minunați, banda lui Ciupitu așa-i spunea, cu arcuș fermecător. […] Una din plăcerile noastre era flașneta care apărea din când în când în colțul stradei, cu vals de Ivanovici, Dunărea albastră, sau câte o arie din Traviata, Trovatore, de Verdi sau Vânzătorul de păsări. Flașneta ne minuna atât, încât tatăl meu ne-a cumpărat una cu multe plăci și pe care aveam voie să o manevrăm numai Duminicile”.
Cât despre Ioan Prodrom, cel care fusese distins de către Regele Carol I și Regele Ferdinand cu cele mai înalte decoraţii, printre care Medalia „Meritul Comercial și Industrial”, clasa I, decernată de două ori, în 1914 și 1928, „drept încurajare și răsplătire exclusiv comercianților și industriașilor pământeni și străini cari au contribuit, sub orice formă, la progresul comerțului și industriei țării”, acesta a trăit, după cel de-al Doilea Război Mondial, drama dezrădăcinării, atunci când noul regim i-a stabilit, în anul 1949, domiciliu forţat în localitatea Râmnicu Sărat.
Membru și președinte în consilii de administrație al unor societăți gălățene („Banca Noastră”, Industria Artelor Grafice „Moldova”, Uniunea Comercială și Industrială din Galați), membru în Camera Agricolă a județului Covurlui, membru fondator și membru al Comitetului general al Societății Culturale „V.A. Urechia”, distins cu ordinele „Coroana României” în grad de Cavaler, Ofițer, Comandor și Mare Ofițer, ordinele „Steaua României” în grad de Comandor, „Răsplata Muncii” pentru construcții de școli și Medalia „Crucea Meritul Sanitar clasa I”, Ioan D. Prodrom, a murit pe 4 aprilie 1952, la Galaţi, fiind înmormântat la loc de cinste în apropierea bisericii Cimitirului Eternitatea.
Pe același monument funerar, dedicat fostului primar gălățean, sunt înscrise și alte nume din familiile Papadopol și Prodrom care au făcut cinste orașului și s-au implicat în viața comunității gălățene, în oraș sau în județ, printre care: medicul Ion Prodrom, şef de secţie la Spitalul de Boli Contagioase și inginera Tereza Prodrom, cea care a încredințat o parte a tezaurului în imagini al familiei Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”.
(C. Toporaș)
P.S.: Întreaga fișă biografică a fostului primar Ioan Prodrom, constituită de R. Irimia, poate fi găsită în volumul Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2017, Galați, Axis Libri, 2018 și parțial pe pagina dedicată acestuia, în Infoghid Galați. Despre Vasilica Prodrom și amintirile sale despre Galați puteți afla din articolul semnat de T. Bezman, apărut în revista Axis libri, nr. 57, dec. 2022, pe care îl puteți citi și pe blog, aici.
Surse: Tudose Tatu, Istoria trudită a fabricilor uitate, Galați, Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, 2008, p. 140; Epoca, an. 3, nr. 355, 19 ian. 1897, p. 3; Revista Uniunei Comerciale și Industriale din Galatz, an. 1, nr. 13, 1 ian. 1907, p. 12; Adevărul, an. 38, nr. 12584, 7 ian. 1925, p. 4; Camelia Toporaș, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea, Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2017, Galați, Axis Libri, 2018, p. 81-94; Informatorul gălățean, an. 1, nr. 2, 11 sept. 1927, p. 2; D. Antohi, „Oameni pe care trebuie să-i cunoaștem”, în Cultura poporului, an. 8, nr. 257, 16 dec. 1928, p. 2; Ziarul nostru, an. 11, nr. 1-2, ian. – febr. 1937.