Ziarul local Covurluiul, din 17 septembrie 1893, relata că profesorul universitar și senatorul colegiului II de Covurlui, Vasile Alexandrescu Urechia, a trimis primarului orașului Galați, prin intermediul lui Alexandru Nicolescu, o adresă datată 11 septembrie 1893 în care anunța:
„pe propria cheltuială, a turnat în bronz bustul lui Mihail Kogălniceanu, pe care-l oferă comunei Galați spre a fi instalat în squarul municipal sau în altă parte, unde se va găsi cu cale”.
În mesajul său, V. A. Urechia a subliniat importanța cinstirii marilor personalități ale României:
„Bărbați, ca Alexandru Cuza, M. Cogălniceanu, Negri, sunt ai țării întregi, dar nu mai puțin sunt și îndeosebi ai Galaților pe care l-au iubit și pentru care au lucrat în toată viața lor. Pătruns de convingerea că numai acea națiune manifestă vitalitate care onorează și conservă memoria bărbaților care au lucrat pentru ea, am hotărât ca, treptat, din neajunsul pungei, să ridic acestor bărbați câte un bust în Galați”.
Vasile Alexandrescu Urechia s-a adresat primarului Galațiului de la acea vreme, solicitându-i „să dea autorizațiunea ridicării în parcul municipal (lângă Universelle) a bustului lui M. Cogălniceanu și treptat a celorlalte”, adăugând promisiunea:
„Pe dată ce voi primi încuviințarea domniei-voastre și a consiliului ce prezidați, voi veni la Galați pentru a ne înțelege asupra locului și a programa serbarea inaugurării acestui prim monument al Galaților.”
Bustul marelui patriot a fost realizat din bronz de sculptorul de origine poloneză Wladimir C. Hegel, iar soclul a fost tăiat în piatră la carierele Regale din Sinaia, sub îndrumarea domnului Fonteix, conform planului întocmit de inginerul Nestor V. Urechia.
O comisie alcătuită din primarul gălățean Virgil Poienaru și consilierii comunali Romulus Scriban și Vizzu a stabilit programul inaugurării bustului pentru sfârșitul lunii octombrie 1893, în Parcul Municipal din Galați. La această manifestare, care promitea să fie una deosebită, erau invitați membrii familiei Kogălniceanu, Vasile Alexandrescu Urechia, donatorul bustului, reprezentanți ai universităților din Iași și București, precum și ai Academiei Române, presa, autoritățile locale și corpul didactic din Galați.
Ceremonia din parcul municipal a fost deschisă de episcopul Partenie al Dunării de Jos, care a binecuvântat monumentul, într-o atmosferă de solemnitate și respect. Au fost rostite discursuri și au fost depuse coroane de flori.
Presa vremii relata:
„comercianții gălățeni, în frunte cu d-nii Madgearu, Ap. Papadopol, Radovici, Curtovici, Ganea, Panu, Melidon, Teodorovici, Steriano, au oferit pe lângă o frumoasă coroană depusă la bustul lui Kogălniceanu și un frumos buchet d-lui Urechia, în semn de recunoștință pentru biblioteca ce a dat Galaților”. (Voinţa Naţională, an. 10, nr. 2688, 26 oct. 1893)
Peste ani, din dispoziția autorităților comuniste, bustul lui Mihail Kogălniceanu a fost îndepărtat din parcul central al orașului și amplasat în Parcul Libertății, lângă Școala de șoferi. Ulterior, a fost păstrat câțiva ani în custodia Muzeului Județean de Istorie. După 1975 bustul a fost instalat pe soclul actual, în fața Facultății de Mecanică a Universității „Dunărea de Jos”, pe strada Domnească, continuând să reprezinte atât o parte importantă a istoriei și culturii orașului Galați, cât și primul bust al lui Mihail Kogălniceanu ridicat vreodată, la doar doi ani de la moartea marelui politician român.
Mihail Kogălniceanu (n. 6 sept. 1817, Iași – d. 1 iul. 1891, Paris) a candidat pentru un loc de deputat din partea județului Covurlui în 1866, în vremuri grele atât pentru țară, cât și pentru Galați, în care epidemia de holeră de la acea vreme era agravată de temerile unei crize economice. Mandatul de la începutul lunii octombrie îl obținuse după ce alegerea anterioară ca deputat de Covurlui, din iunie 1866, fusese invalidată. În urma dizolvării Adunării Constituante, Kogălniceanu a putut candida din nou, devenind deputat din partea județului Covurlui. Aceasta a fost doar prima dată când a reprezentat județul Covurlui în parlament, fiind ales deputat de Covurlui și în anii 1869, 1870, 1875, 1876, 1877 și 1888, declarând ulterior că a ales să fie reprezentantul Galaților „fiindcă Galații m-au ales în niște timpuri foarte grele”.
De-a lungul activității sale a apărat adesea interesele economice, culturale și edilitare ale orașului Galați, fiind convins de posibilitățile de dezvoltare ale portului dunărean, pe care l-a vizitat adesea în calitate de aghiotant al domnului Mihail Sturdza, având prilejul de a observa „îmbunătățiri cari din vechiul, pe jumătate ruinatul și pustiitul Galați, au făcut Marsilia Dunării”.
(T. Bezman)