În anul 1969, în vecinătatea portului, pe strada 13 Iunie 1916, o nouă clădire se afla în construcție:
„…clădirea ICEPRONAV care va completa ansamblul arhitectonic din piața Gării Fluviale, conferind astfel un plus de valoare estetică zonei portuare a Galațiului”.
Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Construcții Navale Galați a fost înființat în anul 1966, având ca misiune principală elaborarea proiectelor de execuție pentru toate șantierele navale din România, desfășurarea de cercetări avansate și introducerea celor mai moderne tehnologii în procesul de producție.
Inițial, institutul a funcționat în incinta sectorului de proiectare al Șantierului Naval Galați și avea 159 de angajați. Prima echipă managerială a fost compusă din: directorul ing. Gelu Kahu, directorul tehnic ing. Gheorghe Catrinescu și ing. șef Lucian Aburel.
În 1968 a început construcția unei clădiri proprii. De construcția sediului ICEPRONAV s-a ocupat Grupul I Construcții-Montaj Galați, care a demarat lucrările cu baterea primului pilon, la 8 mai 1968.
Sub conducerea arhitectului Ion Drăghiciu, cunoscut pentru realizarea altor edificii emblematice din Galați, precum Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea în Construcţii (DSAPC), Hotelul „Galați” și Hotelul Partidului, sediul ICEPRONAV a fost proiectat pentru a răspunde cerințelor specifice activității de cercetare și proiectare navală. Clădirea, în forma literei T, cu laturi inegale, a fost gândită funcțional, cu un spațiu generos dedicat sălilor de proiectare.
Corpul principal al clădirii, cu o înălțime de peste 25 de metri, cu parter și patru etaje, a fost astfel proiectat încât să găzduiască birouri tehnice, laboratoare, ateliere de proiectare și cercetare pe diverse specialități, un centru de calcul, precum și spații pentru bibliotecă, arhivă și alte compartimente necesare unei activități eficiente de proiectare navală.
Corpul secundar, amplasat perpendicular pe cel principal și aliniat cu strada, format din parter și un etaj, a fost proiectat pentru a adăposti servicii administrative, spații pentru echipamente și materiale și o sală de expoziții.
Fațada clădirii a fost proiectată cu plăci ceramice colorate și alte elemente decorative, arhitectul argumentând astfel alegerea sa:
„Prin tratarea spaţială a volumelor se intenţionează obţinerea unor faţade cu orientări diverse, unde efectul de lumină şi umbră, implicat de soluţia constructivă aleasă, va fi completat cu o cromatică ce mizează în special pe sublinierea elementelor arhitecturale deosebite, prin utilizarea placajului ceramic colorat. În general, ceea ce trebuie subliniat este faptul că întregul mod de tratare a plasticii faţadelor urmăreşte realizarea unei arhitecturi majore, reprezentative.”
Noua clădire, la ridicarea căreia și-au adus contribuția proiectanții, constructorii, cât și beneficiarul, a fost dată în folosință în data de 28 decembrie 1969.
(T. Bezman)