Deși nu s-a născut în Galați, publicistul Constantin N. Bour a ales să își lege destinul de acest oraș de la Dunăre, unde și-a desfășurat cea mai mare parte a activității și unde a murit, în condiții tragice.
Originar din Dorohoi, județul Botoșani, Constantin N. Bou (numele său la naștere) s-a născut în anul 1880. A fost elev al Liceului „A.T. Laurian” din Botoșani, pentru ca ulterior acel „tânăr cu plete și cu teancuri de poezii” să plece la Bruxelles pentru a susține examenul de bacalaureat. Însă, deși „s-a întors în ţară mai bogat în idealuri, dar tot sărac şi fără diplomă”, a început să-și construiască o carieră remarcabilă în publicistică.
La vârsta de 20 de ani, era prim-redactor la ziarul local Galații, un rol ce implica o vastă gamă de responsabilități: nu doar că scria poezii și articole de fond, dar se ocupa și cu culegerea informațiilor, având un rol esențial în organizarea și coordonarea conținutului publicistic.
În paralel cu activitatea editorială, Constantin N. Bour avea și responsabilități administrative, fiind administrator, casier și corector. Era și administrator al tipografiei „Timoleon Nebuneli” din Galați, unde se ocupa de gestionarea procesului tipografic, asigurându-se că publicația era tipărită și distribuită corespunzător.
Constantin Bour a scris volumul de versuri „Cuvinte din inimă”, apărut în 1903, poemul „Cythera” (în foileton), a tradus un roman de Paul de Kock (apărut în foileton, apoi în volum) și alte lucrări din limba franceză.
A avut o colaborare fructuoasă cu publicațiile vremii, precum Botoșanii, Conservatorul Brăilei, Curierul literar, Lumea nouă, Ovidiu, Revista literară, Viața muncitorilor, Aurora.
Personalitate creativă, Constantin N. Bour a adoptat o serie de pseudonime sub care și-a publicat lucrările: C. B., C. N. Bour, C. Bour-Mugure, Const. Mugure, Const. N. Bour-Mugure.
„Muncea intens de dimineață până-n seară” iar această dedicare neobosită părea că-l va duce spre realizări mărețe.
Totuși, destinul său, brusc oprit în noaptea de 1 septembrie 1903, a pus capăt unei cariere ce se prefigura a fi una strălucită, lăsând în urmă o mulțime de promisiuni neîmplinite.
Despre viața și tragicul său sfârșit, Grigore Trancu-Iași a lăsat o mărturie emoționantă și strălucită, remarcând:
„Bour, copil rătăcitor prin lume, a apărut în Galați în 1900. A trăit puțin, dar socotind munca, frământările și cugetările lui, Bour a trăit mult.”
Iar într-un articol apărut în revista „Realitatea ilustrată” din 23 iulie 1931, mărturia unui gălățean, Marin Costescu-Azaclău ne dă o nouă perspectivă asupra sinuciderii poetului, într-o notă „spiritistă” care, reală sau nu, ne oferă prilejul unei inedite întoarceri în timp, meritând a fi reprodusă integral aici:
(T. Bezman)