În luna februarie a anului 1935 a fost înființat un comitet al cărui scop era să coordoneze ridicarea unei biserici în Cartierul Demobilizaților. Fiind un proiect important pentru comunitate, în fruntea comitetului a fost ales căpitanul Nicolae Chiriac, o persoană cu autoritate, desemnat să coordoneze realizarea proiectului, atât aspectele administrative și organizatorice, cât și mobilizarea resurselor necesare pentru construcție.
În revista Căminul, numărul festiv închinat P. S. episcopului Cosma Petrovici la 15 ani de păstorie în Eparhia „Dunării de Jos”, apărut în noiembrie 1939, N. Chiriac scria despre alegerea sa în fruntea comitetului:
„În februarie 1935, am fost investit, în urma cererii poporului din Cartierul Demobilizaților, cu onoarea de a prezida Comitetul pentru ridicarea bisericii în partea de nord, în prelungirea străzii fost Tecuci. Din prima clipă, Prea Sfinția Sa [Episcopul Cosma Petrovici] m-a sfătuit cum să procedez pentru atingerea scopului și, de atunci până astăzi, continuu am fost și sunt îndrumat în această direcție. Deși sunt vremuri foarte grele, nu am dat greș nici o clipă în acțiunea ce mi se incumbă.
La 7 August 1938, Preasfinția Sa deși suferind, dar din râvna Dumnezească, a luat parte și a oficiat Sfânta Slujbă a punerei pietrei fundamentale când a și botezat această sfântă biserică cu numele Gheorghe cu hramul la 23 Aprilie și Mina Victor și Vichentie cu hramul la 11 Noiembrie și al cărui plan măreț este fixat de Prea Sfinția Sa Episcop și executat sub primariatul d-lui dr. Nestor Macellariu de d. Arhitect Popescu …”
Căpitanul Nicolae Chiriac, ofițer al Garnizoanei Galați, a fost președinte al Comitetului pentru ridicarea Bisericii „Sfântul Gheorghe, Mina, Victor și Vichentie”, vicepreședinte al Asociației „Vitejii Neamului”, filiala Galați, președinte de Onoare al Societății Orfanilor, Văduvelor, Invalizilor, Demobilizaților și Împroprietăriților Urbani, pentru ajutor reciproc în Cartierul Demobilizaților. De asemenea, căpitanul Nicolae Chiriac a fost primul ofițer din Garnizoana Galați care a prezentat Compania de Onoare cu Drapel și muzică, formată din patru plutoane comandate de ofițeri, în gara Galați, în anul 1924, cu ocazia primirii Prea Sfinției Sale Episcopul Cosma, în vederea instalării sale ca episcop al Dunării de Jos. Și tot N. Chiriac a fost primul ofițer al Eparhiei Dunării de Jos care a primit binecuvântarea episcopală din partea Prea Sfinției Sale Episcop Cosma al Dunării de Jos, în anul 1924.
Lucrările la construcția bisericii au fost întrerupte de cel de-al Doilea Război Mondial, care a făcut imposibilă terminarea lăcașului de cult, iar anii de după război nu au fost prielnici pentru o asemenea construcție.
Abia după câteva decenii, în noiembrie 1990, parohia a fost reînființată, dar trecerea timpului lăsase destul urme, astfel că infiltrațiile de apă au făcut imposibilă folosirea aceleiași temelii, care a trebuit să fie scoasă complet.
Noua piatră de temelie a fost aşezată la 11 noiembrie 1994, slujba religioasă fiind oficiată de Prea sfințitul Casian Crăciun, împreună cu protopopul de Galați, părintele Ioan Postolache și cu un mare sobor de preoți.
Ziarul local Viața liberă nota că, în ciuda vremii nefavorabile, o ceață densă învăluind orașul, un număr impresionant de credincioși s-a adunat la slujbă. Printre ei mulți elevi ai Școlii nr. 12, care au participat cu multă evlavie la eveniment:
„Datina strămoșească a fost respectată: documentul prin care este atestată sfințirea, o candelă plină cu ulei (care încă ardea), o prescură mare, rotundă și caldă… și banii aruncați simbolic de oamenii prezenți, pentru pomelnice… toate au fost așezate la temelia bisericii. Deasupra s-a cimentat o piatră având desenat pe ea semnul crucii.”
Apoi, în timp ce se turna fundația, părintele paroh Nicolae Ionașcu, împreună cu preoții prezenți, au oficiat Sfânta Liturghie de Duminică și au ridicat rugăciuni către Sfinții Mina, Victor și Vichentie…: „Nici lucrul nu s-a oprit pentru rugăciune, nici rugăciunea pentru lucru”.
Pr. N. Ionașcu
Evenimentele coordonate de părintele paroh Nicolae Ionașcu, așa cum fuseseră gândite, s-au desfășurat astfel, după cum mărturisea preotul paroh: „Simultan cu rugăciunea s-a turnat fundația. Și a fost exact ca la carte, cum spun Sfinții Părinți: Ora et labora – Muncește și te roagă”.
Pr. Nicolae Ionașcu a absolvit Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, Facultatea de Teologie din Bucureşti și a urmat studii aprofundate la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost hirotonit pe seama Parohiei Torceşti din județul Galaţi (1984) și transferat la Parohia „Naşterea Maicii Domnului” din Galaţi (1991). Din 1993 este preot paroh la Biserica „Sf. Mina, Victor şi Vichentie” din Galaţi.
În anul 2002, au fost finalizate lucrările de construcție, iar pe 10 noiembrie al aceluiași an a avut loc slujba de sfințire a lăcașului de cult. Biserica proiectată de arhitectul Ioan Drăghiciu și ridicată în perioada 1994-2002 a fost realizată în stilul arhitectural „ștefanian”, având planul în formă de cruce. Din punct de vedere arhitectural, se remarcă prin cele trei turle: una amplasată pe naos și două pe pronaos. Fațadele sunt finisate cu tencuială de ciment alb, având un desen de tip cărămidă roșie.
Iată cum, după o perioadă de peste jumătate de secol de la punerea primei pietre de temelie, în 1938, de către episcopul Cosma Petrovici, a fost finalizat în anul 2002 un edificiu bisericesc semnificativ pentru comunitatea din cartierul I. C. Frimu (fost Cartierul Demobilizaților).
Construcția Bisericii „Sf. Mina, Victor și Vichentie”, care a traversat decenii de dificultăți, a marcat o realizare importantă din punct de vedere arhitectural și a demonstrat așa cum se menționa la inaugurare, faptul că „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția: împotriva unora ca acestea nu este lege” (Galateni, cap. 5:22-23).
(T. Bezman)