Cotidianul local Viața Nouă din 1 iulie 1970 anunța pe prima pagină: „A fost terminată noua construcție a Întreprinderii Poligrafice”.
Articolul făcea referire la „sediul din Bulevardul G. Coșbuc al Întreprinderii Poligrafice, edificiu care, prin amplasament și specific arhitectonic, îmbogățește zona industrială din această parte a municipiului cu o unitate pe drept cuvânt remarcabilă, atât din punct de vedere estetic, cât și din cel al caracteristicilor de funcționalitate.”
Construcția ridicată pe o suprafață de aproape 5.400 m², după un proiect al Institutului de Proiectări pentru Industria Materialelor și Prefabricatelor de Construcții (I.P.I.M.P.C.) din București, urma să fie dotată cu cele mai moderne utilaje ale vremii.
În „secția înzestrată cu utilaje dintre cele mai moderne pentru tipărirea ziarelor” se dorea nu doar sporirea tirajului, ci și editarea de publicații color, la standarde calitative remarcabile. Totodată, noile echipamente urmau să permită executarea unei game variate de ambalaje și etichete, răspunzând astfel cerințelor întreprinderilor de bunuri de larg consum, care dețineau o pondere semnificativă în industria gălățeană.
Nu în ultimul rând, se specifica faptul că, la finalizarea montării utilajelor, „muncitorii tipografi ce își vor desfășura activitatea în culegere mecanică și manuală, zincografie, pregătirea formei ofset, imprimare tipar înalt, rotativă, tipar plan și legătorie-finisaj” urmau să beneficieze de condiții optime de muncă: iluminat corespunzător, încălzire cu aer cald, instalații de aer condiționat, dușuri, vestiare etc.
Cum prin realizarea noului sediu activitatea poligrafică a municipiului Galați se contura ca o bază tehnică deosebit de importantă, capabilă să susțină, prin facilitățile oferite, dezvoltarea vieții culturale din oraș și din județ, în paralel cu desfășurarea lucrărilor pe șantierul de construcție au fost pregătiți noi muncitori tipografi: culegători manuali (zețari), culegători mecanici, tipăritori, zincografi, steriotipari.
Articolul remarca faptul că reușita proiectului se datora în mare parte muncitorilor de la Trustul de Construcții, coordonați de șeful de șantier Cornel Nițulescu, care au respectat termenele impuse, dar au livrat și lucrări de o calitate pe măsura așteptărilor. Printre echipele apreciate se numărau cele conduse de Vasile Panican (zugravi), Ioan Chiricuță (betoniști), Solomon Lupu (zidari) și Dumitru Gherase (mozaicari).
La mai bine de cincizeci de ani de la apariția sa, articolul publicat în cotidianul local Viața Nouă constituie o mărturie a modului în care se construia și se reorganiza spațiul urban al orașului Galați, în contextul specific anilor ´70.
(Tena Bezman)