Descendent al unei familii de mari cărturari, nepot al celor doi teologi care au desfășurat o prodigioasă activitate obștească în campania unionistă din perioada anilor 1857-1859, arhiereul scriitor Filaret Scriban și Neofit Scriban, episcop de Argeș, Romulus Scriban și-a legat numele de orașul Galați, unde s-a stabilit în anul 1868.
Între anii 1868 și 1872, a fost prim-procuror al orașului, iar în perioada 1868-1869 a editat și redactat integral prima revistă literară gălățeană, Dacia literară, publicație „pur literară, în care se găsesc și unele versuri foarte remarcabile”, scoasă la tipografia Monferrato din Galaţi.
A fost profesor la Școala Comercială „Alexandru Ioan Cuza” din Galați, predând economie politică, drept, istorie și geografie, îndeplinind și funcția de director în perioada 1875-1877.
Între anii 1880-1881 a îndeplinit funcția de redactor al cotidianului Voința Poporului, o publicație din Galați cu caracter politic, literar, științific și economic. Ulterior, între anii 1890-1891, a predat istorie la Seminarul Teologic „Sf. Andrei” din Galați.
După o carieră îndelungată în învățământ, s-a pensionat în aprilie 1899 și s-a mutat la Iași, remarcându-se în continuare ca o personalitate marcantă a culturii românești.
„Trăind însă cea mai mare pare a vieții sale în Galați, ca magistrat, profesor și avocat, nu se putea ca Romulus Scriban să nu fi avut în poezia sa și oglindiri ale Galațiului.”
În volumul I din „Istoria literaturii româneşti contemporane”, Nicolae Iorga remarca despre Romulus Scriban:
„La Galaţi, care i-a părut totdeauna un loc de exil între interesele materiale care preocupă pe locuitori, el îşi caută adăpostul în acele împrejurimi, care pentru înțelegătorul naturii sînt pline de atâta farmec”.
A descris cu sensibilitate malurile Brateșului, amintindu-și de vremurile de demult, când Petru Rareș se lăsa inspirat de apele fluviului:
„Frumos e ’n murgul serii, pe-a’ Brateșului maluri
Să stai tăcut, cu ochii pe întinsele lui valuri
Și să gîndești la timpul cînd Petru Rareș fuse
Pescar acestor ape…
Eu văd bătrînul Emus, privirea mea se pierde
Pe-aici pe-a celui munte nălțime veșnic verde,
Pe cînd pe fluviul dacic un codru întins de nave
Mi-aduce drag aminte de timpurile brave,
Iar din lăcașul umed al apelor azure
Eu văd sirena nopții prin trestiile sure,
Pe cînd pe țermul verde zăresc lucind mii focuri
A laielor nomade…”
Prin poeziile sale, Romulus Scriban (1838-1912) a reflectat atât asupra farmecului naturii, cât și asupra semnificației istorice a locurilor, accentuând legătura adâncă a omului cu trecutul istoric al locurilor.
Dincolo de cariera literară, Romulus Scriban a fost animat în întreaga sa activitate de un sincer patriotism, demonstrat atât în viața politică și socială, cât și în scrierile sale. Un exemplu este discursul susținut în calitate de membru al Ligii Culturale, secţiunea Galaţi, la sărbătorirea a 50 de ani de la Revoluţia din 1848, în cadrul mitingului desfăşurat la Galaţi, discurs în care a susținut „importanţa revoluţiei dela 1848 in toată Europa, insistând asupra celei din Moldova şi Ungaria”.
Deci dacă Romulus Scriban și-a trăit în Galați cea mai mare parte a vieții sale, dacă și împrejurimile Galațiului și-au găsit răsunet în poeziile sale, el trebuie socotit un poet al Galațiului.
Surse: Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului: aniversări 2012 – 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014, p. 157-170.
(Tena Bezman)