Cezar Librecht
În urmă cu 85 de ani, într-un alt început de lună iulie, cititorii ziarului Vocea Galaților aflau că în orașul lor debuta procesul de „automatizare a telefoanelor”.
Serviciile telegrafice apăruseră în Galați în preajma anului 1850, tot atunci fiind înființate și oficiile din Iași, Tecuci și Focșani. Șeful oficiului telegrafic la Galați era la acea vreme Cezar Librecht, belgian de origine, care abia se stabilise în Moldova. Cunoscut și apreciat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza de pe vremea când a locuit în Galați, Librecht a fost numit director al telegrafelor din Moldova odată cu ocuparea de către Cuza a poziției de domnitor al Moldovei, după Unire confirmându-l în funcția de inspector general al poștelor și telegrafelor din toată România (Decretul nr. 1094 din 29 august 1864).
Invenția telefonului, înregistrată în 1876 la Oficiul american pentru brevete și brevetată abia doi ani mai târziu pe numele lui Alexander Graham Bell, și-a făcut destul de repede apariția și în țara noastră. Astfel, în Galați, în jurul anului 1885, a fost înființată o linie telefonică care lega Primăria, Parchetul, Curtea de Apel, Pompierii și cinci comisii ale orașului cu centrala situată la poliția orașului Galați.
Primele staţii telefonice, bazate pe comutarea manuală, aveau nevoie de intervenția factorului uman, astfel că dificultățile întâmpinate de această metodă au determinat inevitabil evoluția sistemului și apariția telefoniei automate. În Galați, instalarea telefoanelor automate, în anul 1936, a făcut parte dintr-un vast program de investiții derulat de Direcția Generală a Serviciului de Telefoane, care a avut în vedere la început doar Bucureștiul și „câteva din centrele economice și industriale din țară”.
În acest scop, pe terenul alăturat de Palatul Poștei Centrale din strada Gen. Lahovary s-a construit o nouă clădire, beneficiile investiției fiind prezentate astfel în presă:
„Centrala telefonică din Galați va avea o capacitate inițială de 1200 linii, iar automatizarea este hotărâtă pentru luna Mai 1937… În afară de investițiile necesare pentru modernizarea aparatelor și schimbarea și înmulțirea cablelor, cu prilejul înființării noilor centrale automate societatea de telefoane va face alte importante investiții necesare asigurării condițiunilor technice cele mai bune de întreținere a traficului automat telefonic.”
La inaugurarea centralei automate, la 30 iulie 1937, Galațiul devenea al șaptelea oraș din țară cu „telefon automat”:
„trecerea dela sistemul învechit al telefonului manual, la care trebuia să învârteşti manivela, să chemi „Burss” şi să aştepţi multe minute până ce obţineai convorbirea, la sistemul actual, s-a făcut printr-o simplă apăsare a unei manete”.
Surse: Constantin N. Minescu, Istoria Postelor Române : Originea, desvoltarea și legislațiunea lor, București, Imprimeria Statului, 1916; Vocea Galaților, an. 19, nr. 5499, 4 iul 1936; Vocea Galaților, an. 19, nr. 5549, 1 sept. 1936; Adevărul, an. 51, nr. 16413, aug. 1937.