În paginile cotidianului local Vocea Galaților, unul dintre subiectele de interes ale verii anului 1936 era căldura toridă cu care se luptau cetățenii orașului Galați.
Sub titlul „Pe arșiță de 50 grade, gălățenii se luptă cu… fiscul, căldura și criza” reporterul prezenta rezultatul anchetei întreprinse în urbea gălățeană pentru a vedea cum fac față cetățenii „căldurilor sahariene”. Pe lângă faptul că erau „pârliți” de soare, gălățenii erau, „ca și în restul anului, pârliți de criză”, comentează autorul articolului:
„Criza și căldura au dat orașului nostru un aspect de oază… Peste tot nici o activitate. În port, docuri și vamă domnește o liniște mormântală. Comerțul, de asemenea, a stagnat. Din zorii zilei, grupuri-grupuri de gălățeni… părăsesc orașul, pe care dogoreala soarelui îl încinge ca într-un imens cuptor. […]
Uf! Ce cald e! Auzi exclamând la fiecare pas pe toți trecătorii care, moleșiți de căldură, torturați de fisc și urmăriți de criză, se refugiază pentru o clipă la ironica plajă de peste Dunăre. Atâta mângâiere mai au gălățenii: oftează!”
Temperaturile de 53 de grade la soare și de 41 de grade la umbră au determinat în schimb succesul unor afaceri, precum comerțul de pălării de paie, al căror preț s-a dublat, ajungând la 140-170 de lei, de succes bucurându-se și comerțul cu ghiață și sifoane, al căror preț a crescut.
Și alte publicații locale scriau despre „valul neobișnuit de căldură” și despre problemele cu care se confruntau locuitorii Galațiului: numeroase cazuri de insolație, o ploaie de gândaci negri, magazine pustii, circulația greoaie la ora prânzului…
În Galați, în Parcul Central (anii 30)
În Galați, în iulie 1936
Ce făceau gălățenii… apelau la mijloacele pe care le aveau la îndemână pentru a se răcori, respectiv la: mersul în picioarele goale, băile sau dușurile improvizate și, nu în ultimul rând, așa cum subliniază autorul articolului mai sus citat, la veșnicul oftat!
Surse: Vocea Galaților, an. 19, nr. 5522, iul. 1936