În luna august a anului 1966, pe baza unei Hotărâri a Consiliului de Miniștri, începea la Galați construirea Casei de Cultură a Sindicatelor. Cu o suprafață de 1.100 mp, noua clădire a fost inaugurată trei ani mai târziu, în anul 1969.
La doar câteva luni de la începerea lucrărilor, clădirea prinsese „proporții și contururi clare”. În urma unei discuții purtate cu inginerul Gheorghe Borțun și cu dirigintele de șantier Gheorghe Fîntîneanu, ziaristul Mihai Doraș reda imaginea viitorului lăcaș de cultură într-un articol publicat în ziarul Viața nouă:
„După ce vom urca treptele scărilor exterioare, vom poposi pentru câteva minute în holul-foaier. Luminile indirecte din tavan, marmura roșie, și neagră, acoperind o suprafață de cca. 600 mp, stâlpii tronconici ornamentați și pereții tapisați cu pluș dau o notă modernă și o linie elegantă. Să deschidem pe rând ușile: sala de conferințe cu 200 de locuri, cabinele actorilor, cercul de balet. Peste tot o ambianță plăcută. Niște scări în spirală ne vor duce la demisol, unde vom întâlni o sală de dans, un bufet-bar și încăperi pentru găzduirea de expoziții. La etajul I se va afla sala de spectacole cu o capacitate de 800 de locuri.”
Concepută pe baza unui plan al arhitecților Sara Likyardopol și Tiberiu Balamace, clădirea a adus elemente noi de interpretare plastică, atât în tratarea fațadelor, cât și în interior, printr-o mod interesant de realizare a plafoanelor sălii de spectacol și ale foaierelor principale.
(T. Bezman)
Surse: Lăzărescu, Cezar; Cristea, Gabriel; Lăzărescu, Elena, Arhitectura românească în imagini, București, Meridiane, 1972; Viața nouă, an. 22, nr. 6755, 30 aug. 1966; Viața nouă, an. 23, nr. 7045, 5 aug. 1967; Viața nouă, an. 23, nr. 7051, 12 aug. 1967.