Berilă în presa vremii
În urmă cu 85 de ani, pe 30 octombrie 1936, o crimă petrecută la Galați șoca întreaga țară, astfel că, timp de aproape un an, până când a fost dată sentința, aceasta a devenit un subiect de presă larg dezbătut atât în publicațiile locale, cât și în paginile ziarelor centrale:
„Galați, 30 – Azi dimineață la ora 5, autori încă necunoscuți au asasinat, cu mai multe lovituri de topor, cuțite și corpuri contondente, pe patronul brutar Mihail Mandaris, soția acestuia Paraschiva, din str. Teodor Thenea 117, precum și pe patru lucrători, brutari care erau în serviciul lui și anume: Fekete Ioșca, Grozea Trofir, Botar Dănilă și băiatul Filip în etate de 18 ani. Ferocitatea și cinismul măcelarului de oameni a uimit și revoltat toată lumea, nimeni neadmițând bănuiala că asasinatele din str. Theodor Thenea sunt săvârșite de un singur individ. Mărturisirile criminalului, care a descris cu atâta calm sângeroasele sale isprăvi, face în prezent obiectul de discuție de actualitate al gălățenilor. Toți sunt revoltați și cer pentru asasin cea mai groaznică pedeapsă și cele mai neînchipuite chinuri demne de o astfel de bestie.”
Vedere asupra zonei din Valea orașului Galați (cca. 1929)
„Andrei Merină zis Berilă în etate de 26 de ani, originar din satul Vlaici, Olt, este urmărit cu mandat de arestare pentru tâlhărie cu omor. Înalt 1,80 m, costeliv și adus puțin de spate, negricios cu înfățișarea de focar [fochist] ce abia s-a dat jos de pe locomotivă. De la prima vedere îți deșteaptă bănueală. Părul vâlvoi și rebel, figura întunecată concordă cu trăsăturile unui criminal înnăscut. În afara măcelului săvârșit la Galați, bestia care răspunde la numele de Andrei Berilă, a ucis încă 4 persoane la Brăila, Craiova și București. Fiorosul asasin a lucrat tot cu securea și la aceste omoruri… Andrei Berilă, a săvârșit în total 10 asasinate pe care bestia le-a recunoscut pe toate.”
Andrei Berilă, numit și „Ucigașul Brutarilor” în analele criminalisticii românești pentru că toate victimele lui au fost brutari, a poposit în Galați la începutul toamnei anului 1936. A procedat la fel ca de fiecare dată. Și-a ales victimele, familia Mandanis, le-a urmărit, a aflat unde își țin banii și le-a atacat noaptea. A fost prins după câteva zile, la Brăila și, în urma procesului, a fost condamnat la 100 de ani de muncă silnică.
Clădirea în care a avut loc crima se află și astăzi pe Str. Dogăriei
Povestea acestei crime, așa cum a fost preluată din memoria colectivă, este relatată de Mihaela Costiniuc Stan, în cartea dedicată istoriei familiei sale, care avusese în proprietate și clădirea în care se petrecuse crima, vândută brutarului Mandanis:
„Era o poveste veche care plana apăsător asupra casei. În toamna lui 1936, Berilă, criminalul odios, omorâse și jefuise familia patronului la care era angajat ca brutar. Cu un sifon a zdrobit capetele a șase oameni și a fugit cu banii din prăvălie și ceasul patronului. Acum în același loc se vindeau legume și fructe, aprozarul aparținând Primăriei.”
Berilă a reuşit să evadeze după o vreme, dar a fost prins din nou, chiar când se pregătea să facă o nouă victimă. La condamnarea inițială pe viaţă la muncă silnică s-au mai adăugat încă o sută de ani de muncă, în total 200 de ani de muncă silnică. Zece ani mai târziu, Berilă a murit în închisoare, cauza fiind munca extremă la care a fost supus. De aici a rămas și expresia „Ai viața lui Berilă!”, folosită inițial în rândul pușcăriașilor pentru a scoate în evidență munca silnică grea din închisoare. Expresia a fost preluată apoi de militari și folosită sub forma: „Bag armată ca Berilă!”.
În prezent, sintagma „ca Berilă” este folosită pentru a evidenția un efort ieșit din comun. În realitate însă, folosirea acestei sintagme nu ne poate duce cu gândul decât la unul dintre cei mai odioşi criminali din istoria României.
Surse: Adevărul, an. 50, nr. 16187, 31 oct. 1936; Vocea, an. 19, nr. 5603, 3 nov. 1936; Vocea, an. 19, nr. 5604, 4 nov. 1936; Vocea, an. 19, nr,. 5605, 5 nov. 1936; Vocea, an, 19, nr. 5606, 8 nov. 1936; Vocea, an. 19, nr. 5649, 29 dec. 1936; Adevărul, an. 50, nr. 16188, 1 nov. 1936; Vocea, an. 20, nr. 5894, 19 oct. 1937; Vocea, an. 20, nr. 5895, 20 oct. 1937; Mihaela Costiniuc Stan, Casa din vale, Galați, 2020.