Acum 60 de ani, fabrica „Dunăreana” era subiectul unui reportaj apărut în cotidianul local, Viața nouă, în care se prezentau ultimele noutăți cu care se lăuda întreprinderea gălățeană (schimbarea fluxului tehnologic pentru unele dintre secții și introducerea iluminatului fluorescent), în imaginile care însoțesc reportajul fiind surprinse și o serie dintre muncitoarele fabricii (Niculina Arlov, Ruxanda Alexe, Elena Parapancea, Iulia Zamfir, Geta Chitic).
Biscuiții gălățeni, pe care atâția dintre noi și-i aduc aminte, poate că nu erau cei mai buni, dar fac parte din copilăria unora dintre noi: biscuiții populari „Eugenia”, biscuiții figurine, biscuiții „Aperitiv” și, nu în ultimul rând, sortimentul apărut în 1961, biscuiții „Brateșul”. Produsele fabricii erau vândute în întreaga țară, „Dunăreana” fiind una dintre mărcile cunoscute în domeniul produselor făinoase.
Știrile despre fabrica Dunăreana erau mereu prezente în cotidianul local, alături de reclamele la produsele sale: paste făinoase simple și cu ou, biscuiți, rahat și foile de tort „Marta”. Astfel, în 1957, cu patru ani înainte, fabrica se mândrea în presa locală cu retehnologizarea secției de paste făinoase cu utilaje venite din R. D. Germania (presa de paste făinoase „Naghema” complet automatizată care realiza alimentarea cu făină, malaxarea și presarea, respectiv dulapurile uscătoare cu sisteme de reglare a aerului cald și rece).
Iordăchescu Ruxanda, modelatoare la fabrica Dunăreana era subiectul unui alt reportaj, în paginile Vieții noi din anul 1954, precum și a unui eveniment „muncitoresc”: „împlinirea a 38 de ani de muncă neîntreruptă în fabrică”, încă de pe vremea când aceasta aparținea „patronului Ludwig”, înainte de naționalizarea din 1948. Dar cine era patronul Ludwig?
Cel la care se făcea referire era omul de afaceri Ludwig Josiek, care înființase fabrica de pe strada Dogăriei în anul 1893.
Fabrica română de paste făinoase era utilată la cele mai înalte standarde pentru acea vreme, dispunând de secții pentru producție, pentru uscarea produselor, pentru împachetare și depozite aferente. În anul 1922 producția fabricii era de 440 de tone de paste făinoase și 165 de tone de biscuiți.
Participând la Expoziția Universală de la Paris din 1900, fabrica a fost premiată cu „Medalia de Argint” pentru produsele sale, pe lângă multe alte distincții decernate cu prilejul altor expoziții naționale sau în afara țării.
Suse: Viața nouă, nr. 3705, 23 oct. 1956; nr. 3940, 25 iul. 1957; nr. 3009, 27 iul. 1954; Buletinul Institutului Economic Românesc, an. 3, nr. 3, mart. 1924.