O parte dintre membrii Comitetului de ridicare a statuii, în fața monumentului
Ridicat din inițiativa unui comitet, alcătuit din Corneliu Botez, Constantin Calmuschi, Grigore Conduratu, George D. Drăgănescu, Ioan Drăgănescu, August Frățilă, Grigore Forțu, Constantin Hamangiu, George G. Orleanu, „monumentul realizat din „marmură albă de Carrara, având o înălțime de 3.10 m. (fără de soclu), reprezintă bustul poetului la vârsta de 28 de ani – o față expresivă, plină de idealism și frumusețe virilă. Un geniu al luminei, cu facla în mână, o femei-nud, pășește grabnic, vestind gloria poetului. Sculptorul Fr. Storck, care și-a dat multă osteneală pentru realizarea planului, merită toată lauda. Chiar și prețul, pentru care a lucrat statuia (12,500 fr.), este modest, în raport cu munca prestată. Soclul este din piatră de Câmpulung”.
Deși inițial monumentul trebuia să fie lucrat de sculptorul Oscar Spaethe, în ședința din 24 ianuarie 1910, comitetul pentru ridicarea monumentului a aprobat proiectul sculptorului Frederic Storck, profesor la Școala de Arte Frumoase din București.
Ziua de 16 octombrie 1911 rezervată întreagă, după cum scriau ziarele vremii, pentru sărbătorirea poetului, a adunat la Galați reprezentanți din toate colțurile țării, manifestările dobândind aspectul unei sărbători naționale.
Membrii Comitetului de ridicare a monumentului lui Eminescu la Galați
Actul comemorativ al dezvelirii monumentului, păstrat în două exemplare (unul la Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Galați, altul la Biblioteca „V.A. Urechia”) atestă prezența scriitorilor Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan, Alexandru Cazaban, Emil Gârleanu, Jean Bart, I. A. Bassarabescu, Al. Stamatiad, Natalia Negru, a actriței Maria Filotti. Academia Română a fost reprezentată de Duiliu Zamfirescu, iar manifestările au fost prezidate de Constantin C. Arion, ministrul cultelor și al instrucțiunii publice. Bucovina a avut ca mesager pe Aurel Ștefanelli, reprezentantul Junimii din Cernăuți, iar teatrele din București, Iași și Craiova au fost reprezentate de directorii instituțiilor.
După slujba religioasă și sfințirea statuii, oficiate de P. S. Nifon Niculescu, Episcopul Dunării de Jos, au urmat mai multe discursuri, un banchet oferit de „Liga culturală”, un festival și un banchet în onoarea oaspeților. În cuvântarea sa, Corneliu Botez, președintele comitetului pentru ridicarea monumentului, a dat frâu emoțiilor în fața „chipului sculptat în marmură”:
„Îmi face impresia, că mă găsesc înlăuntrul unui templu, că îngenunchez înaintea unei icoane: templul e natura în vestmântul trist al toamnei; icoana, la care ne închinăm cu toții este figura celui mai mare preot al artei române, neîntrecut apostol al culturii neamului nostru. […] I-am ridicat, d-lor, acest monument în Galați, la țărmul Dunării albastre, cântată atât de frumos de dânsul, pentru că Eminescu, ca personalitate românească, nu e un ce limitat, nici în spațiu, nici în timp. El este pretutindenea unde e român și icoana lui trebuie să existe ori unde sălășuește suflarea românească.”
Carte poștală cu statuia poetului în parcul care îi poartă numele
Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Constantin C. Arion menționa că la Galați „se inaugurează în marmură albă monumentul cugetărei adânci și senine al poeziei nemărginite, a iubirei de neam și țară cum n-a fost vreodată. Se inaugurează aci monumentul lui Eminescu, dar pe culmile ideei, ale frumosului, ale patriotismului se înalță și gândirea noastră, pentru ca în aceste clipe să coprindă o viață întreagă: viața lui de muncă, de luptă, de sbucium și iubire fără seamăn…”
Vedere din parcul Eminescu cu statuia poetului în prim-plan
În numele comitetului de inițiativă profesorul Constantin Calmuschi spunea în discursul său:
„Cioplit în piatră se ridică la Dunărea de jos chipul celui ce a fost un fenomen în simțirea și în cugetarea românească. Nu înălțăm glasul să facem cunoscut pe Eminescu – acesta ar fi cel puțin o impietate – nici să cântăm gloria lui, căci tanto nomini nullum par ingenium. Este simțământul de dragoste și recunoștință al celor ce admiră pe Eminescu, cari vor, – dacă pentru moment datoriile de ospitalitate îi împiedică – pe viitor să rămână aceiași admiratori sinceri și necunoscuți. Cu acest gând ne-am simțit noi chemați la cele ce am făptuit, căci într-un popor cu conștiința națională vie, chemați sunt a sărbători gloriile trecutului, toți acei cari au cultul lor. Eminescu nu aparține numai unei clase, ori numai unui colț al României. El este al întregei suflări românești, dela Tisa și dele Carpați, și dela Nistru până la Dunăre și până la Mare. […] Privim cu smerenie și duioșie chipul marelui poet, care pentru noi, nu-i de piatră ci plin de suflet, de sufletul său nobil și mare. În simțirea și în avântul lui vom găsi vecinic scânteia care întreține focul dragostei de neam și patrie.”
Corneliu Botez
Corneliu Botez (2 iun. 1870 – 16 apr. 1928) – magistrat, poet și publicist, președintele comitetului de inițiativă pentru ridicarea statuii lui Eminescu, era absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” și se orientase spre o carieră juridică, care nu a exclus ulterioare înclinaţii literare. Încă din perioada studenţiei s-a dovedit a fi pasionat admirator al poetului Mihai Eminescu, fiind permanent în fruntea acţiunilor de omagiere ale poetului naţional, începând de la ridicarea primului bust la Bucureşti (1889), când o parte din fondurile necesare au fost colectate prin vânzarea unei broşuri care cuprindea un studiu critic asupra operelor poetului naţional şi continuând cu elaborarea primului studiu dedicat poetului, apărut în revista România literară (1889).
Devenind magistrat în Galaţi, a perseverat în acţiunile de omagiere a poetului naţional, fiind sufletul organizării în 1909, 1911 şi 1914 a manifestărilor dedicate acestuia. În anul 1909, magistratul şi publicistul Corneliu V. Botez (pe atunci preşedinte al Tribunalului Galaţi) a alcătuit un comitet format din personalităţi marcante, care a organizat un festival artistic, a editat un album omagial şi a bătut o medalie comemorativă. Cu fondurile strânse în urma acestor acţiuni, a fost ridicată în 1911 statuia lui Eminescu din Galaţi, fiind redactat „Actul comemorativ la dezvelirea monumentului lui Mihai Eminescu la Galaţi”, act aflat în Colecţiile speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia” şi pe care se află semnăturile unor oameni de seamă ai vremii, precum Nifon Episcopul Dunării de Jos, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan, Al. Cazaban, Emil Gârleanu, Jean Bart, Natalia Negru, I. A. Bassarabescu, C. Arion, Moise Pacu, I. Bacalbaşa, C. Cuţescu-Storck, Fr. Storck, Nicolae Iorga, Maria Filotti.
(T. Bezman)
Surse: Corneliu Stoica, Monumente de for public din municipiul Galați, Galați: Axis Libri, 2015; Gazeta Transilvaniei, an. 74, nr. 229, 19 oct./1 nov. 1911; Gazeta Transilvaniei, an. 74, nr. 230, 20 oct./2 nov. 1911; Gazeta Transilvaniei, an. 74, nr. 231, 21 oct./3 nov. 1911; Tribuna, an. 15, nr. 229, 19 oct./1 nov. 1911; Tribuna, an. 15, nr. 232, 22 oct./4 nov. 1911; Luceafărul, an. 10, nr. 22, 16 nov. 1911; Camelia Toporaș, Irimia Rocsana, Badea Otilia, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.