George N. Caranfil și soția (donație prof. Ion Cioroiu)
Datată 1927, conform însemnării manuscrise de pe verso: „Carlsbad, 30 august 1927, Nous nous rappelons a votre bon souvenir, nos meilleures amities. Marguente [et Georges]”, fotografia primită ca donație din partea prof. Ion Cioroiu, a fost făcută în amintirea unor momente plăcute petrecute de George N. Caranfil și soția sa la Karlsbad (astăzi Karlovy Vary), faimoasa stațiune balneară situată în Cehia, în vestul Boemiei, loc preferat de petrecere a timpului liber pentru protipendada interbelică.
George Caranfil, în „Siluete gălățene”, Galați, Ed. Radu Volbură, 192?
Cine era George Caranfil? Avocat, deputat de Covurlui, șeful organizației Partidului Național Țărănesc din Galați, fondator al ziarului local Vremea, George Caranfil era nepotul inginerului George Atanase Caranfil, și se născuse în anul 1875.
Personalitate a energeticii românești, inginerul George Atanase Caranfil se născuse la Piatra Neamț în anul 1852 și se stabilise la Galați în 1885, acolo unde a locuit timp de 25 de ani, printre realizările sale numărându-se dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre România şi Franţa și fondarea Societăţii de navigaţie pe Dunăre şi Prut, precum și instalarea primei fabrici de acid sulfuric din ţară. A avut doi copii: ing. Nicolae Gh. Caranfil și avocatul George Gh. Caranfil, verișorii lui George N. Caranfil.
În ce îl privește pe gălățeanul George Caranfil, cel care apare în fotografie, acesta se număra printre oamenii de seamă ai Galațiului, numele său fiind inclus în cunoscută lucrare „Siluete gălățene”, editată de Petrică Lăzărescu și Radu Volbură în anii 1920, ce realiza o trecere în revistă a protipendadei locale prin intermediul unor caricaturi însoțite de scurte portrete literare.
Tenorul Enrico Caruso
Comparat cu vestitul tenor Enrico Carusso, cel puțin din punctul de vedere al siluetei impozante și al modului în care își „intona” cuvântările avocățești sau politice, Conu Iorgu, așa cum era cunoscut printre cei apropiați George Caranfil, era prezentat ca „un spirit scânteietor, caustic fără răutate și numai acolo unde trebuie… un adevărat chirurg al politicii… limpede în expunere, concis în concluzie… avocatul argumentelor hotărâtoare, nu al vorbăriei și al citatelor”.
La întoarcerea în țară din sejurul petrecut la Karlsbad, la doar zece zile de la imortalizarea în probabil ultima sa fotografie, George Caranfil moare, la doar 52 de ani, la 10 septembrie 1927.
Plecarea prematură a fondatorului ziarului Vremea a fost deplânsă pentru mult timp de prietenii săi, numele său fiind prezent pe frontispiciul ziarului fondat, încă mult timp de la moarte, alături de cel al partenerului său politic, Ion Măgură, care i-a urmat în funcția de președinte al secției Covurlui a Partidului Național Țărănesc, cel care a donat onorariul de sechestru judiciar episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos, pentru cumpărarea clădirii în care a fost înfiinţat „Orfelinatul Nifon” din Galaţi, de asemenea avocat, deputat și senator de Covurlui.
La trei ani după decesul lui George Caranfil, Vremea îl comemora printr-un articol apărut pe prima pagină a ziarului. La acea vreme, în 1930, alături de fondatorii publicației, apăreau pe frontispiciul ziarului și directorii publicației, respectiv George Plesnilă și Alexandru Guțu, doctori în drept la Paris.
Surse: Petrică Lăzărescu, Radu Volbură, Siluete gălățene, Galați: Radu Volbură, 192?; Vremea, an. 24, nr. 1347, 7 aug, 1930; Vremea, an. 24, nr. 1350, 10 sept. 1930;
Enrico Carusso. By Photographer unknown – Digital scan of old postcard., PD-US, https://en.wikipedia.org/w/index.php?curid=8168345