Comisarul Ion Naum și prefectul de poliție Ghiță Vasiliu: doi gălățeni, două portrete și o dedicație

Datată 9 martie 1927, conform însemnării manuscrise de pe verso: „Spre amintire ofer această fotografie cumnatului și cumnatei mele, Costică și Gica”, imaginea primită ca donație din partea ing. Marius Constantin, în cadrul proiectului de recuperare a memoriei fotografice a orașului Galați, „Fotografia ta, istoria noastră! Amintirile tale, istoria Galațiului!”, îl reprezintă pe comisarul gălățean Ion Naum, născut la 5 noiembrie 1869, în Galați.

Acesta și-a început cariera profesională în anul 1911, ca  subcomisar clasa I, fiind avansat apoi ajutor de comandant (în 1912), subcomisar (1914), comisar clasa a III-a (1918), iar din anul 1922 comisar clasa I, decorat cu Medalia „Avântul Țării”, pentru participarea la cel de-al doilea război balcanic, din anul 1913.

În anul în care Ion Naum era avansat comisar clasa I,  Ghiță Vasiliu, cel care ulterior avea să devină primar al Galațiului, era numit prefect al Poliției Galați. Astfel că, între anii 1922 și 1926, Ghiță Vasiliu l-a avut în subordine pe Ion Naum, celui care avea să îi ofere la un moment dat, portretul său cu dedicație, portret care se află în Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, tot în urma unei donații.

Ineditul portret al lui Ghiță Vasiliu, realizat în celebrul atelier gălățean al lui George Maksay, fotograf al Curții Regale, poartă următoarea dedicație autografă către Ion Naum, datată 18 august 1923:

„Colaboratorului meu, Comisar I. Naum în semn de mulțumire pentru râvna depusă în executarea serviciilor încredințate.”

Prefect al Poliției Galați până în 1926 și ulterior consilier municipal în guvernarea liberală ce a început la 14 nov. 1933, Ghiță Vasiliu a fost primar al Galaţiului pentru o scurtă perioadă, între 1 februarie și 8 decembrie 1942, dată la care moare, la doar 50 de ani.

Ghiță Vasiliu (n. 19 oct. 1892, Galați – d. 8 dec. 1942, Galați)  a urmat studiile liceale la Brăila (1912) şi Galaţi – Liceul „Vasile Alecsandri”, urmând apoi Facultatea de Drept din Paris și intrând în baroul gălățean. A primit pentru faptele sale de arme, din timpul celui de-al doilea război balcanic și al Primului Război Mondial,  numeroase decorații militare: „Steaua României” în grad de ofițer(1922), „Coroana României” cu spade și panglică de „Virtute Militară” în grad de Cavaler; „Crucea Comemorativă”; „Avântul țării”; „Sf. Stanislav”„Coroana României” în grad de Comandor.

Cu puțin timp înainte de moarte, în noiembrie 1942, acesta reglementa ceremonialul înmormântorilor în Galați. Astfel, pentru a nu bloca circulația, cortegiile funerare urmau să urmau să aibă un traseu dinainte stabilit, iar pentru asigurarea decenței acestor ceremonii, primarul Ghiță Vasiliu a impus ca acestea să se deplaseze prin oraș fără muzică pentru „a suprima acel ceremonial lipsit de pietate și simplitate creștină”, urmând ca doar la funeraliile naționale ale eroilor căzuți pentru patrie și ale militarilor să fie permisă muzica. Peste doar o lună, avocatul Ghiță Vasiliu, care condusese cu „mână forte” destinele Galațiului, înceta din viață, rămânând în conștiința gălățenilor ca cel care realizase „alinierea din strada Domnească, de la Parcul Municipal până în str. Maior Fotea, proprietatea comunității grecești”, care înfrumusețase Palatul Primăriei și a așezat în fața acestuia bustul lui Moruzi, fost primar al Galațiului.

În scurtul său mandat de primar al Galațiului, a reușit să modernizeze piețele de alimente și a obținut fondurile pentru punerea în funcțiune a Băii Municipale, care se afla în paragină de 15 ani de zile. Nu în ultimul rând, a ridicat clopotnița de la Cimitirul Eternitatea în anul 1942, la scurt timp înainte de moartea sa, fiind primul pentru care a bătut clopotul la intrarea pe poarta cimitirului.

Referințe: Almanahul gălățean Dodu, Galați, Tipografia George Jorică, 1943;