În cadrul proiectului inițiat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, de recuperare a memoriei fotografice a orașului Galați, cotidianul local, Viața liberă, a donat o serie de documente de interes pentru istoria locală, respectiv două cărți de calfă, o carte de meșter și o legitimație de ziarist la Viața nouă, predecesoarea cotidianului Viața liberă de astăzi.
Cărțile de calfă și de meșter au fost reglementate în România prin intermediul „Legii pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti” din 27 ianuarie 1912, cunoscută ca Legea Nenițescu, după numele inițiatorului ei, constituindu-se într-un adevărat cod al muncii de la acea vreme.
Autorul legii, Dimitrie S. Nenițescu, doctor în ştiinţe politice şi în drept, s-a născut la 18 aprilie 1861, în Galați, dar și-a desfășurat mare parte a vieții în capitala țării, acolo unde a și murit la 28 ianuarie 1930. Absolvent al Şcolii Militare din Bucureşti (1879-1881) şi din Iaşi, cu studii de drept şi ştiinţe politice la Bruxelles (1886), Dimitrie Nenițescu și-a început cariera ca ofiţer topograf pe lângă Statul Major al Armatei (1881-1886), iar după demisia din armată, în 1886, a practicat avocatura la Bucureşti (1893-1899). A editat, printre altele, broşura „Representarea Minorităţilor” (1895). A ocupat înalte funcții în stat, precum cea de ministru al Industriei şi Comerţului (29 dec. 1911 – 27 mart. 1912, 28 mart. 14 – oct. 1912) și cea de secretar general al Ministerului de Interne (1899), pentru o perioadă ocupând și scaunul de director al Băncii Naţionale a României (1900-1902).
Dimitrie S. Nenițescu a fost fiul lui Ștefan Nenițescu, primar al orașului Galați (1876) și tatăl profesorului universitar și academicianului Costin D. Nenițescu, decan al Facultății de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii București.
„Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti” din 27 ianuarie 1912, inițiată de Dimitrie Nenițescu în perioada ministeriatului său, este considerată astăzi a fi primul cod al muncii român, reglementând printre altele modalitățile în care o persoană putea să devină calfă și meșter, modul de eliberare a carnetului de calfă respectiv de meșter, precum și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor legale.
Selecțiuni din această lege sunt prezente în finalul ambelor carnete donate, de calfă și de meșter, în funcție de paragrafele de lege specifice aplicabile în cele două cazuri, preluate din statutele breslelor de la acea vreme, ce reglementau modul în care putea fi obținut statutul de calfă sau de meșter.
Cartea de Calfă (sau de Lucrător din Fabrică cu pregătire de meșteșug) era eliberată de Comitetul breslei în cauză din localitatea de reședință a județului unde acesta se afla înscris, fiind legitimată de Casa Centrală a Meseriilor, Creditului și Asigurărilor Muncitorești. Articolul 16 din legea Nenițescu stipula de altfel: „Fiecare calfă sau lucrător din fabrică, cu pregătire de meşteşug, sau meseriaş, trebue să aibă o carte de calfă sau de lucrător”.
În cazul de față, una dintre cărțile de calfă donate a aparținut lui Haselhuh Edgar (lăcătuș mecanic), având înscrisă cu cerneală roșie mențiunea „Anulat, … pentru că Comisia de probă hotărăște a se da Carte muncitor” cu semnătura Boțan. Cea de a doua carte de calfă a aparținut unei femei, Caradazz Ana.
Pe cartea de calfă, alături de numele celui în cauză, se completa meseria, precum și Breasla/Corporația din care făcea parte, Comuna și județul de reședință, fiind semnată de titular și de membrii Comitetului breslei. Patronul era dator a însemna în cartea muncitorului, lucrătorului, calfei şi meşterului perioada lucrată. Carnetul putea fi completat și de președintele breslei.
Pe lângă cele două cărți de calfă, a mai fost donat un Carnet de Meșter, care a aparținut lui Iftimie Gr. Buțu, născut la 22 noiembrie 1881 în Galați, județul Covurlui, care are trecută și meseria (de tâmplar) și breasla din care făcea parte: Tâmplari (Corporația: Constructori).
Taxa pentru dobândirea cărţii de calfă sau de lucrător era de 10 lei, în timp ce pentru eliberarea cărţii de meşter suma se dubla, ajungând la 20 de lei. Sumele erau încasate în folosul breslei.