Întoarcere în timp… în urmă cu 50 de ani, când la Galați avea loc retrospectiva Lola Schmierer-Roth

Muzeul de Artă Modernă și Contemporană din Galați (azi Muzeul de Artă Vizuală) aducea, în anul 1972, un omagiu artistei plastice Dorothea (Lola) Schmierer-Roth, prin organizarea primei expoziții retrospective. Vernisajul expoziției a avut loc în data de 5 februarie, fiind expuse peste o sută de lucrări ale artistei, care, deși s-a născut și a trăit în Galaţi, unde a funcţionat ca profesoară de desen şi a expus în cadrul manifestărilor colective, era la acea vreme prea puțin cunoscută.

Recunoscută astăzi ca „o prezență a cărei creație se înscrie fără îndoială în rândul celor mai bune acumulări ale plasticii noastre”, Lola Schmierer-Roth era posesoare a unei culturi artistice de excepție, dobândită în familie și cultivată apoi prin studiile particulare cu renumiți artiști ai timpului, precum Lovis Corinth și Willy Jaeckel surprinzând de-a lungul carierei sale artistice prin complexitatea căutărilor stilistice reflectate în opera sa.

La vernisajul din 5 februarie 1972 de la Galați au fost prezenți, pe lângă alți invitați de seamă, criticul literar și scriitorul Ovid S. Crohmălniceanu (ginerele artistei, soțul fiicei sale, Ruth) și criticul literar Alexandru Paleologu, acesta din urmă reflectând evenimentul în cunoscuta revista Flacăra:

„În lunga, discreta și pasionanta activitate artistică a Lolei Schmierer Roth s-ar părea că s-au insinuat mai multe tendințe și mai multe modalități expresive decât e firesc la un artist cu viziune proprie și personalitate sigură. Dar un examen atent al traiectoriei ei artistice discerne o linie unitară ce leagă organic, reportându-le unui spirit integrator, variatele ei căutări și soluții. O cultură artistică foarte bogată, o mare curiozitate și sete de experimentare, o mare modestie (în înțelesul de refuz al suficienței) au îndemnat-o pe artistă să-și încerce talentul acceptând diferite sugestii stimulatoare. Dar aceasta nu înseamnă la ea eterogenitate; explorările ei pe arii variate nu sunt inconsecvente ci, dimpotrivă, întregesc fără a-l închide un orizont propriu și coerent. (…)  Această operă atât de diversă e în ultimă instanță reductibilă la două solicitări sau două tendințe fundamentale, din a căror dozaj variabil cu precumpănirea unei sau alteia, dar fără a elimina niciodată cu totul principiul celeilalte, rezultă jocul, în aparență caleidoscopic dar nu capricios, pe a cărui linie ondulată a evoluat artista. Una dintre aceste tendințe e arborescentă, centrifugă, hiperbolică, în fond romantică; ei i-a corespuns contactul cu școala germană și cu expresionismul. Cealaltă e sintetică, centripetă, redusă la strictă substanțialitate, în fond clasică: acestei tendințe (care-mi pare cea mai profundă) i-a corespuns contactul cu arta și disciplina lui Derain. Seriozitate și entuziasm: acestea sunt virtuțile prin care Lola Schmierer Roth asigură tinerețe inalterabilă a artei sale așa cum o descoperim în expoziția retrospectivă din orașul ei natal, Galați.”

În anul 1935, atunci când își inaugura prima expoziţie personală, Lola Schmierer-Roth își exprima astfel concepţia sa despre artă:

„ceea ce mă desparte de ceilalţi pictori nu este atât concepţia, cât faptul că ai ideea că trebuie să lucrezi într-o anumită manieră, ceea ce după mine este complet fals. Am avut şi eu acum 15 ani o epocă în care am lucrat abstract, s-a terminat însă. Maeştrii ca Matisse, Picasso, Derain m-au învăţat să văd. Un drum nou, dar greu se deschide picturii viitoare”. 

Artista al cărei drum în viață a început în Galațiul începutului de secol XX, în familia consulului Țărilor de Jos, a trecut prin șocul schimbărilor aduse de societatea comunistă, încheindu-și existența într-un bloc de pe strada Partizanilor (astăzi str. Regiment 11 Siret), în timp ce arta sa își continuă încă drumul, impresionând prin extrema diversitate și libertate, prin tușele gestuale și extrem de colorate, prin expresivitate sau, după cum se aprecia la expoziția personală din 1935, prin „lumina întunecată a pânzelor [ce] respiră o poezie suavă în care şcolile trecutului şi în special culoarea maeştrilor flamanzi te fac să te gândeşti la pulberea pe care modernismul şi concepţiile noi au aşternut-o peste tot ce-a fost”.

Lola Schmierer-Roth (1893-1981). Pictoriță născută la Galați într-o familie cu personalităţi recunoscute: bunicul acesteia – reputatul lingvist Hariton Tiktin, tatăl – Ludovic Leopold Schmierer, consul al Ţărilor de Jos la Galaţi şi mama – Sylvia Schmierer, fondatoare a Şcolii Israelito-Române de Fete din Galaţi pe care a condus-o timp de 47 de ani şi care i-a purtat numele. Primele lecţii de pictură, cu profesorul italian Antonio Zumino, au fost completate de studiile făcute la Viena, Berlin şi Paris. A rămas conectată la evenimentele artistice şi la noile curente în artă din Europa şi America, prin intermediul corespondenţei cu prietena ei, pictoriţa Jeanne Coppel, stabilită la Paris şi cu George Waldemar, cunoscut teoretician al artei. Cariera sa artistică a fost completată în mod fericit de cea pedagogică, Lola Schmierer-Roth fiind profesorul care a ştiut să dezvăluie cu dragoste şi răbdare tainele limbajului plastic şi să insufle multor generaţii de elevi germenele viitoarei profesiuni. A rămas întreaga viaţă credincioasă oraşului natal, tablourile sale redau imaginea Galațiului sau ale împrejurimilor orașului. Creația sa a fost readusă în atenţia publicului iubitor de artă prin donaţiile soţilor Anne-Louise Roth (fiica Lolei Schmierer Roth) şi Alexandru Cezar Ionescu, făcute Muzeului Naţional de Artă al României, Muzeului Brukenthal din Sibiu şi Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi, în anii 2004-2005.

Surse: Natalia Buciac, Expoziţie retrospectivă : Pictură grafică : [Lola Schmierer Roth] : [catalog], Galaţi: [s.n.], 1972; Yvonne Hasan, Retrospectivă: Lola Schmierer-Roth, în Luceafărul, an. 15, nr. 12; Alexandru Paleologu, Lola Schmierer Roth : [critică de artă], în Flacăra, an. 21, nr. 9, 26 febr. 1972; Corneliu Stoica, Retrospectiva Lola Roth : Muzeul de artă românească modernă şi contemporană Galaţi, în Viaţa nouă, an. 28, nr. 8446, 11 febr. 1972; Oameni în memoria Galaţiului : Aniversări 2008, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Galați : Axis Libri, 2021; Camelia Toporaș, O dedicație pentru o artistă în devenire de la un „educator de prestigiu”, în Buletinul Fundației Urechia, an. 19, nr. 22, 2021, p. 106.