Palatul Comisiei Europene a Dunării (CED)

Actualul sediu al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, anterior - Palatul Comisiei Europene a Dunării (CED), a fost construit inițial, între 1893-1896, ca sediu administrativ pentru această primă instituţie europeană, constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa regimul navigației pe Dunăre

CED FLAG

Prezentare

Actualul sediu al Bibliotecii Județene ”V.A. Urechia”, anterior Palatul Comisiei Europene a Dunării (CED), a fost construit inițial, între 1893-1896, ca sediu administrativ pentru această primă instituţie europeană, constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa regimul navigației pe Dunăre.

Acest edificiu reprezintă o construcție europeană deoarece decizia de construire a fost luată de reprezentanții a opt state europene, lucrarea beneficiind de „fonduri europene” și fiind reprezentativă pentru valorile în care credea Comisia Europeană a Dunării, preluate astăzi de Uniunea Europeană. Aici își desfășurau activitatea funcționarii compartimentelor: Secretariatul General, Contabilitatea, Arhiva și biblioteca. Tot aici se desfășurau plenarele delegaților CED și se asigura cazare pentru unii dintre funcționari.

Comisia Europeană a Dunării a funcționat în acest sediu până la desființarea sa, în anul 1948. Între anii 1948–1968, clădirea a fost sediul mai multor instituții gălățene, iar din anul 1968 a fost repartizată, ca sediu, Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, instituție care funcționează aici și în prezent.

Situl, aflat în proprietatea Consiliului Județean Galați, reprezintă un simbol cultural al orașului de la Dunăre, un monument arhitectural cu un stil sobru ce evocă imaginea vechiului târg din perioada secolelor al XIX-lea şi prima jumătate a celui de-al XX-lea. Configurația actuală a obiectivului este, în principal, rezultatul reconstrucției din temelie realizată de Societatea Română de Întreprinderi din Bucureşti, între 23 iunie 1922 și 10 mai 1923, vechea clădire fiind puternic avariată în Primul Război Mondial. Este poziționat într-o zonă care face parte dintr-un ansamblu urban de patrimoniu, ce se întinde până aproape de Faleza Dunării și de Portul Galați. La intrarea în clădire există elemente de semnalizare a calității sale de monument istoric și de monument de arhitectură.

Proiectată în stil neoclasic, construcția dezvoltată pe subsol parţial, parter, două etaje și mansardă, a păstrat multe dintre elementele arhitecturale originale: ușa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal; stucatura de pe pereții interiori; coloanele aparente de la parter și etajul I, ornamentate cu motive vegetale și simboluri specifice – ancora, tridentul, cornul abundenței; pardoselile, scările în marmură și mozaic; balustradele cu ornamente în fier forjat; luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, cu cadru marginal colorat, împodobit cu frunze de laur; lambriurile din lemn de diferite esențe, unele rare; medalioane cu iniţialele CED; candelabrele și aplicele metalice. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei. Pe aripa stângă, există un lift pentru obiecte ce leagă subsolul de etajul al doilea, funcționabil și astăzi.

La exterior, demarcaţia între parter şi etaj se face printr-un bandou profilat care are în partea inferioară o decoraţie vegetală. Frontonul în arc de cerc este bogat ornamentat, susținut de două coloane înfășurate în parâme. Ferestrele etajului sunt decorate în partea inferioară cu ghirlande de lauri. În faţa clădirii se află un spaţiu verde străjuit, la stradă, de un gard de fier forjat încastrat în beton, care a suferit unele modificări în timp.

Fiind o clădire de patrimoniu supusă reglementărilor restrictive de reabilitare/modernizare, situl și-a păstrat arhitectura exterioară și interioară intacte, în urma diverselor lucrări de întreținere sau reabilitare. Actualmente, structurile de management ale bibliotecii gestionează atât întreținerea clădirii în care funcționează, cât și întreaga activitate, precum și totalitatea resurselor științifice și de patrimoniu pe care le deține, fiind sprijinită în toate demersurile ei de către Consiliul Județean Galați.

Clădirea beneficiază în acest moment de dotări precum: rampă-lift pentru persoane cu dizabilități motorii, elemente tactile pentru nevăzători, astfel încât să nu fie îngrădit nimănui accesul în clădire și la colecțiile deținute.

Biblioteca investește anual în întreținerea și protejarea sitului: lucrări de reparații, igienizare, servicii de pază și protecție, utilități necesare bunei funcționări. Situl deține un sistem de monitorizare a clădirii, cu camere de supraveghere. Sumele investite în acest scop provin integral din fondurile alocate de Consiliul Județean Galați.

În prezent clădirea face parte dintr-un proiect de restaurare, prin programul POR 5.1 Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului Cultural-POR 5.1/2 Regiunile Sud-Est și Sud-Vest.


 

Cronologie

30 martie 1856
A fost încheiat Tratatul de Pace de la Paris, fiind luată decizia de constituire a Comisiei Europene a Dunării.
4 noiembrie 1856
A avut loc prima ședință a Comisiei Europene a Dunării, care și-a stabilit sediul la Galați.
22 martie 1893
A fost achiziţionat terenul din strada Mihai Bravu numărul 6.
14 mai 1894
A fost eliberată, de către Serviciul Tehnic al Primăriei orașului Galaţi, autorizaţia de construcție pentru Palatul Comisiei Europene a Dunării.
1895
Au fost terminate lucrările de construcţie, realizate de Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice.
29 aprilie 1896
A avut loc recepţia definitivă a clădirii, în prezența inginerului șef al CED, Carl Kuhl, aceasta adăpostind Secretariatul general, arhiva și biblioteca.
23 ianuarie 1917
Palatul a devenit cartierul general al Armatei a IV-a Siberiene.
10 octombrie 1917
Palatul a fost bombardat de către armatele aliate bulgaro-germane, rămânând în picioare doar patru pereți exteriori și câțiva pereți interiori.
1922 – 1923
Au fost executate lucrări de reconstrucţie din temelii ale Palatului, de către Societatea Română de Întreprinderi București.
13 noiembrie 1923
A avut loc recepţia provizorie a noii construcţii.
1940
În urma naționalizării, statul român a preluat toate bunurile mobile şi imobile ale Comisiei.
1948
În cadrul Conferinţei Dunărene de la Belgrad s-a luat decizia desfiinţării Comisiei Europene a Dunării.
1968
Clădirea Comisiei a devenit sediul Bibliotecii „V.A. Urechia”, înfiinţată prin Decret Regal, semnat de Carol I pe 7 decembrie 1889.
2004
Imobilul a fost introdus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Galaţi, sub denumirea Palatul Comisiei Europene a Dunării, azi Biblioteca „V.A. Urechia”, cod GL-II-m-B-03057.
2015
Pe peretele de la intrarea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” a fost montată o placă comemorativă de marmură, cu următorul text: „În această clădire a funcționat între 1895-1948 Comisia Europeană a Dunării”.
2021
Palatul Comisiei Europene a Dunării, actualul sediu al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați, a fost nominalizat în competiția organizată de Comisia Europeană pentru obținerea Mărcii Patrimoniului European.

 

Palatul Comisiei Europene a Dunării - Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”: O istorie comună

Acum mai bine de 130 de ani, primul român nominalizat la premiul Nobel, reputatul istoric, scriitor și om politic Vasile Alexandrescu Urechia fonda, prin donarea unui prim lot de 6000 de cărți din colecția proprie, o bibliotecă publică destinată „să serve culturii tot mai spornice și mai ales tot mai românească a Galaţilor”.

În tot acest timp, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și-a avut sediul în diverse locuri, ultima mutare petrecându-se în anul 1968, când, prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean, se stabilește ca sediul acesteia să fie în prima clădire cu statut internațional european de la începutul secolului al XX-lea, special construită pentru desfășurarea activității Comisiei Europene a Dunării (CED).

De-a lungul timpului, Biblioteca a conferit prestigiul continuității cultural-științifice în spațiul Dunării de Jos, așa cum și-a dorit mentorul său, iar pentru valorificarea și promovarea istoriei Palatului CED a organizat numeroase evenimente și proiecte culturale care să îi confirme identitatea. Dintre acestea, menționăm:


 

Colecții Speciale ale Bibliotecii Județene „V.A.Urechia”: Moștenirea documentară CED

Colecțiile speciale și de carte veche ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, provenite majoritar din donația academicianul Vasile Alexandrescu Urechia, unul dintre marii bibliofili români de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt conservate astăzi în seiful unde altădată se păstrau valorile Comisiei Europene a Dunării. Manuscrisele și tipăriturile de o valoare excepțională, multe rare, unele unice la nivel național, sunt adăpostite în siguranță în două încăperi de la demisolul clădirii.

Fondul Colecțiilor speciale a fost îmbogățit de-a lungul timpului prin donații și achiziții, astfel că astăzi însumează peste 17000 de documente, structurate pe mai multe categorii: carte străină veche, carte românească veche și bibliofilă, manuscrise și documente de corespondență, fotografii și cărți poștale ilustrate, stampe, atlase și hărți vechi, documente de arhivă, foi volante, fotocopii, microfilme, diplome, partituri.

Printre valoroasele piese păstrate în acest fond se află câteva fotografii și cărți poștale ce ilustrează modificările arhitecturale ale Palatului CED din Galați în primele decenii de existență, dar și un document inedit - Cartea de onoare a vasului Carolus Primus, un volum ce conține semnături autografe și însemnări aparținând unor personalități române și străine care au călătorit, cu diverse ocazii, la bordul yachtului Carolus Primus, în perioada 1909-1939.


Verso medalie

Litografie: Congresul de la Viena (1815)

Fața medalie

Litografie: Congresul de la Paris (1856)

Două litografii de mari dimensiuni din colecția de grafică străină prezintă momente cheie ale istoriei europene: Congresul de la Viena (1815), care garanta, printre altele, libertatea navigației pe Dunăre și Congresul de la Paris (1856), unde s-a hotărât înființarea Comisiei Europene a Dunării cu sediul la Galați. Pe lângă acestea, o medalie de bronz cu diametrul de 60 mm, emisă acum 90 de ani, amintește de momentul aniversării a 75 de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării. Medalia a fost lucrată de Lucien Geoges Bazor (1889-1959), gravor șef la Monetăria din Paris.

Fața medalie

Avers

Juno (Junona), zeița protectoare a căsniciei, a căminului și ocrotitoarea apelor. Tronul zeiței este inscripționat: „ARTICLE 16 DU TRAITÉ DE PARIS DU 30 MARS 1856”, articolul Tratatului de la Paris prevedea înființarea Comisiei Europene a Dunării. Circular, pe marginea medaliei, se regăsește inscripția: „1856 – COMMISSION EUROPÉENE DU DANUBE – 1931”. În fundal, se distinge Farul și Palatul C.E.D. din Sulina.

Imaginea mărită

Verso medalie

Revers

Pe revers, în centrul medaliei, se regăsește tridentul Junonei, iar în jurul acestuia, în sensul acelor de ceasornic, sunt reprezentate stemele celor patru state care luau parte la activitățile C.E.D. la vremea respectivă: România, Italia, Franța și Marea Britanie. Pe marginea medaliei este inscripționat textul: INAUGURATION DES NOUVELLES DIGUES DE SOULINA – MCMXXXI (1931).

Imaginea mărită

Cea mai importantă parte a arhivei a fost preluată de Arhivele Statului Galați în anul 1967, aceasta cuprinzând documente ale Secretariatului General și ale Contabilității Generale, ale delegaților României și Angliei, protocoale, dosare personale etc., acestea fiind astăzi cuprinse în fondul Comisiei Europene a Dunării al Serviciului județean al Arhivelor Naționale și numărând 5.812 de unități de arhivă.


 

Testimoniale

Edificat la Galaţi, în perioada 1893-1895, Palatul Comisiunii Europene a Dunării, astăzi sediul Bibliotecii Judeţene „V.A.Urechia”, a fost martorul nu numai a deciziilor privind regimul navigaţiei pe Dunăre, ci şi martorul unor evenimente care constituie pagini negre în istoria mondială a secolului XX. Bombardat la 10 octombrie 1917 de către armatele bulgaro-germane, Palatul C.E.D. a suferit daune majore. Precum pasărea Phoenix, între 1922 şi 1923, Palatul C.E.D. a prins, din nou contur, pe o construcţie mai solidă, permiţând membrilor Comisiei Europene a Dunării să îşi continue activitatea până în anul 1948, când noile realităţi politice din România, au impus desfiinţarea acesteia.

Marius Mitrof, consilier superior „Primul Război Mondial - Memoria Palatului Comisiunii Europene a Dunării”, în Monumentul, XIX, Iaşi, Doxologia, 2018

Sediul Comisiei Europene a Dunării a fost stabilit la Galați, cel mai mare port de pe sectorul maritim al Dunării, oraș cu regim de port franc (1837-1883), care a asigurat cadrul adecvat tranzacțiilor comerciale, sediu al mai multor bănci, case de comerț, firme de transporturi fluviale și rutiere.

Dr. Ștefan Stanciu România şi Comisia Europeană a Dunării, Galaţi, Pax Aura Mundi, 2002

Într-adevăr, România nu a fost numai o gazdă ospitalieră a Comisiei Europene care de-abia în 1893 și-a construit un local propriu la Galați, dar prin aplicarea legii din 18 noiembrie 1963, s-au adus completări substanțiale la preocupările Comisiei Europene de a crea condiții optime pentru dezvoltarea comerțului în bazinul Dunării de Jos. Toate aceste lucrări nu vor influența numai viața economică a Galaților, fără îndoială principalul port din zona Dunării maritime, ci a întregii țări în plin progres în anii Unirii.

Paul Păltănea Istoria orașului Galați de la origini până la 1918, Galați, Editura Porto-Franco, 1994

Referitor la clădire - ea în sine este o construcție europeană. Decizia de construire a fost luată de reprezentanții a opt state europene și construcția a fost făcută cu „fonduri europene”. Cum CED avea independență financiară, clădirea este prima din lume care avea acest statut internațional. Nu doar prin imunitățile de care se bucura spațiul respectiv, ci și pentru că aparținea Europei. Clădirea era totodată reprezentativă pentru valorile în care CED credea, valorile pe care le are și UE astăzi: responsabilitate bugetară, eficiență și funcționalitate.

Prof. univ. dr. Constantin Ardeleanu

Galaţii au un farmec aparte; oraşul este diferit de alte oraşe româneşti prin faptul că este reşedinţa Comisiei Europene a Dunării. Cei opt delegaţi reprezintă Marea Britanie, Franţa, Italia, Austria, Germania, Turcia, Rusia şi România. Cu excepţia delegatului francez, toţi au rezidenţa în Galaţi, unde rămân tot anul. Ei sunt consideraţi conducătorii coloniilor pe care le reprezintă şi organizează frecvent petreceri; aceste evenimente au deseori farmecul necunoscutului, întrucât oferă şansa de a cunoaşte oameni veniţi din toate colţurile lumii. În afară de vizitele pe care le primesc la reşedinţele personale, în fiecare primă vară şi toamnă, reprezentanţii organizează baluri şi serbări la Palatul Comisiei, o clădire impozantă unde se ţin şedinţele lor. De asemenea, ei sunt proprietarii în comun ai unui frumos iaht cu aburi, Carolus Primus, pe care îşi invită prietenii apropiaţi pentru excursii pe Dunăre. Fiecare dintre ei preia preşedinţia comisiei timp de şase luni, iar când îşi încep mandatul, un stationaire aflat sub pavilionul ţării respective vine de la Constantinopol pentru inaugurare. [...] Evident, comisarii au şi alte responsabilităţi în afară de petreceri; toate problemele legate de Dunăre, de la Porţile de Fier până la mare, sunt în mâinile lor şi ale armatei de funcţionari pe care o comandă.

Ethel Greening Pantazzi România în lumini şi umbre : 1909-1919, Bucureşti, Humanitas, 2015